agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ beach ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-08-15 | |
Prolog
când îmi ating rănile, sângele își rescrie ecuația pe coordonatele bunilor poate că tatăl nu începe cu frica, ci cu o lege ascunsă a curajului: energia nu dispare, se adâncește în rădăcină nu știi niciodată câte particule de spaimă și câte câmpuri de protecție se suprapun în aceeași atingere – în harta sângelui, trecutul și viitorul se ciocnesc ca două galaxii, iar unda lor de șoc naște destinul sub mine, o rădăcină vie – o fibră cu memorie, șansa de a fi cine sunt: fiica tatălui meu Tatăl-Rădăcină coloană de umbră și ramură vie, el ține istoria neamului suspendată între greutatea pământului și atracția cerului „te-am învățat să stai dreaptă chiar dacă planeta se înclină sub pașii tăi” – îmi spune des pe coloana mea rămâne gravat: rănile lumii și încercările lui de protecție au aceeași valoare absolută atingerea tatălui nu e asprime, e curbura spațiului-timp, gravitație blândă care mă trage spre miezul planetei mele interioare respir la granița dintre câmpuri de forță din umbrele mele știu că siguranța nu e fortăreață, ci inimă ce bate prin generații Epilog din rădăcina tatălui nu cresc ziduri, ci câmpuri de energie care se frâng când le ating, ca lumina printr-o apă tulbure harta sângelui pulsează — planeta își pliază inelele până când nu mai știu dacă mă rotesc în jurul trecutului sau trecutul se rotește în jurul meu în interior, orbită deviată, sângele curge invers și fiecare rotație devoră din timp, ca o fiară flămândă mă caut cu mâinile întinse prin straturi de memorie vie, ating chipuri cu numele șters de timp și îmi dau seama că toate sunt doar reflexii ale aceluiași om — eu, înainte să exist în piept, pământ viu, și o singură condiție de frontieră: să nu uit cine sunt, să nu uit să mă iubesc, chiar dacă într-o zi îmi voi schimba forma
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate