agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1762 .



nomazi prin noi înșine
personale [ ]
despre utilitatea aripilor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [li ]

2005-10-13  |     | 



bărbaților uimiți le spun că visului meu i-au căzut bretelele
umblă cu sânii în rouă visul meu
scandalizând sângele îngenunchindu-mi lumina

favorizez căderea-n păcat dau brânci oricui mi-o cere
în hăul inimii se-alunecă după ce
îngerii-ți pun piedică

gurile cerului îmi varsă demisec ploile-n burlane
la capetele lor - aceeași animalică sete
cu buze și zvâc

am tendința de-a trage după mine leșuri grele
se prind cu mâinile lor de cârligele oaselor mele

bărbaților uimiți le spun că visului meu
i-au căzut falangele
s-a smuls din mine s-a încordat și-a tras aer în piept și m-a
zburat


*

pumnul acestei nopți fecunde
ascunde o talpă pe care-o presimt
încă de ieri am văzut că-ți dau aripile mugur
încolțește pasărea în umerii tăi ca un dinte
săltându-ți cămașa

și eu mă uit ca proasta, pământeană,
cum te faci tot mai mare, cum te înalți,
cum ochiul tău devine cât o lună
iar palmele acoperiș

uite ce e , am zis, cu mâna pe-o coastă,
inelar conjugată în sensul vorbirii mele,
pentru mine nu e deloc ușor
să locuiesc în poezia asta.
pentru noi până și oftatul e un vers cu pleoapele lipite
iar tăcerea - are o grupă sanguină lirică

n-ai vrea,
am iar zis, neplecând privirea
dinspre plecate de-acasă dorințele tale,
n-ai vrea să fim o vreme nomazi
prin noi înșine?



*

așa că ne-am înghițit limbile
între noi - o trambulină pe care sărim pe rând
vorbind prin înălțimi de salt

în runda finală, tăcerea prinsă-n corzi
a clipit.





.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!