mă gândeam că ar fi fost inutil să dansăm. noaptea ne-ar fi înghițit gândurile, ne-ar fi lăsat desculți și sălbatici. întârziasem oricum. se terminase petrecerea. aveam drumuri lungi desenate în palmă. tu aveai un loc în fața mea. cu un pas. te puteam vedea oricând ca pe o nălucă.
ar fi fost inutil să dansăm. întunericul s-ar fi aprins sub tălpile noastre. se așternuse un fel de orbire fierbinte. ne vedeam doar unul pe celălalt strălucind între sinapse neștiute de nimeni. zorile ștergeau totul. lasă, îmi spuneam în gând, se poate și așa.

uneori îmi imaginez că nu ne-am oprit. că ne epuizăm între fibrele unor mușchi interziși în dimineți despre care nu vom afla niciodată că aparțin unor zile anume.