N-aș fi-ndrăznit nicicând să sper
Că-n umbra marelui mister,
Era un biet sentiment
Uitat-
Pe-un colț de raft.
Într-un moment ratat.
Să fi știut atunci ceva?
Să fi sperat că-i vina ta?
De ce mereu să pierd doar eu?

De ce s-arunc mereu
Tot ce-am dorit, tot ce-am visat?

Erai atât de bun de cald.
Acum ești rău și înghețat. Un sloi.
Ce te-a făcut să schimbi în tine
Un gând atât de bun cu unul fad?