Ma uitam cum trupul tau se indeparteaza cu fiecare pas de al meu. Te priveam si ma intrebam daca exista imagine mai trista de atat, mai trist decat sa vezi iubirea parasind iubirea.
Am sperat ca asta va fi tot, ca va durea atunci si apoi va trece, caci timpul vindeca ranile, dar nu,cu fiecare secunda trecuta fara tine totul devine mai greu si mai gol.
Asternuturile urla dupa corpul tau, usa se deschide mai greu cand stie ca tu nu o vei mai deschide vreodata, iar covorul si prosopul vorbesc intre ei sa plece in cautarea ta. Realizezi? Cel ce il calcai in picioare zilnic vrea sa isi faca bagajele si sa se astearna la picioarele tale iar!!! Nimic nu mai e la fel, intreaga casa te plange, iar masa din bucatarie refuza alte coate pe ea, le reneaga chiar si pe ale mele...Iubitule, daca ele, daca obiectele nu mai pot exista fara tine, eu ce sa fac...eu tac...si mor.
Mor de foame, mor de sete, si mor de somn. Mi-e foame de tine, mi-e sete de sarutul tau, mi-e pofta de ochii tai, ma chinuie lipsa bratelor tale.
Intoarce-te iubite, caci mi-e somn de visele cu tine si mi-e timpanul surd, fara vocea ta strigandu-ma :"iubito"!