Era o dimineata cu ochii ascunsi de somn in spatele cetii care nu inceta sa ma apese pe sub gulerul jerseului de copil amirosind inca a ochi mari si pulbere galbuie cautata intre varfurile degetelor si varful neinvatat al limbii...Noaptea inca semana umezeala intunecata pe pasii nostri grabiti, de copiii cu sticlele de lapte adunate in sacosele de rafie la subtiori...Aveam o aventura de trezit cu noaptea-n cap pentru a separa nefoamea de libertate de nefoamea de vis...La ceasul diminetii lumea incepea sa se separe pecum sirurile de padure sub razele raurilor si am plecat catre casa...Nu se dadea lapte in acea dimineata insa actul nostru de vis fusese infaptuit

Ia un bob de nisp!

Era un miros de vara lunga...Stateam cu mandria intorsului din lupta si asteptam cu uimire ca prietenii mei sa vada macar asa, pe fata mea, cum era cand trecusem prin moarte...Era o noapte cu felinare de-a lungul unui drum cu garduri vii si cu banci ascunse din metri in metri in el...paseam cu greutate si vedeam tot mai dinadins cum aveam sa rad pe urma...vedeam statul acela triumfator in calea amicilor mei si ochii lor rezemati de pietre ii vedeam...Mai mergeam metri,i,i apoi stateam sprijnit intre realitate si minunea purtatului de ingeri...Era cald si frunzele se mangaiau unele de altele...Cu miros de sare in cerul gurii...As fi murit daca n-as fi ras inaintea gestului bisturiiiiiiic...Apoi senzatia aceea a drumului cu sacrificii si visul ca odata va fi randul meu sa fac cinste cu baloanele si cu inghetata aceea cu alune...La ingerii din ceruri...

Ia un bob de nisp!

Am sa iti cumpar un ceas cu inimi si carlionti elvetieni ... Am sa ma insurubez precum o asteptare cu masini ciudate mergand ciudat si ordonat pe pista unui aeroport neaeropurtat...Desigur...::)...Cu mirosuri fine si lumini calde de dezlegat nemirosul de bani si cu pungi, multe pungi pline de dulce si somn de copil asteptand...Si reviste luminate si in limbi fancy...Anunturi in limbi nenumarate si sentimentul acela de zbor umplut si muscat ca un pescado in centru la Maredo...Vis de aurii si prelungi lumine apunand linistit in zumzetul unui tren adevarat fara musamale si pixuieli de sexis esensis...Placaje pictate si flori risipind indoielile...Vis amirosind a seara...

Ia un bob de nisip!

Sinergie de esenta impletita heruvimic si serafimic cu mirosul sfinteniei de rosu rubliovian si cercuri de sapte ori cate sapte pentru spalarea cu pietre albe de calcar...Vis de largi minuni "pipaibile cu mana" in Sfanta Sfintelor Visurilor reabilitate in sansa realitatii dumnezeiesti, cu covoare lungi si iz bizantin odihnitor in Lumina Lina...Lumina miere curgand prin case sprijinite-n iarna si sfinti veniti sa pipaie vecernii, fara ochi, numai inima in afara cuvintelor adanc articulate...Ochi de Duhovnic si visul acela intins cu zambetul pasitului larg din minune in minune...

Ia un bob de nisip!

Oare trec acum printr-un semn ultim ca o pana de vultur aruncata de aerul insusi de undeva din intimitatea de zbor a vreunei rotatii de din inalturi?

Ia un bob de nisip!

Si du-te! Vino maine undeva in zori, bate tare la sensuri! Si sa vad ce clepsidra ai zidit tu cu visurile tale! Si mai ales intoarce-o, intoarce-o, intoarce-o...