Amintiri de ...Dragoste

Din adolescenta si pana la adanci batraneti iubim una sau mai multe persoane de sex opus. Fiecare, dupa firea si norocul sau, trece prin una sau mai multe experiente sentimentale. Iubirea pentru o persoana de sex opus, sentiment atotputernic, de care putini au scapat in viata, este unul dintre impulsurile fundamentale ale vietii, daca nu chiar cel mai suprem.
Pentru dragoste vrem sa stralucim in societate, sa castigam, sa obtinem onoruri, sa adunam averi, sa invingem barierele cunoasterii...
Dar cate nu facem in numele dragostei? Si cate nu jertfim pe altarul ei?
Pentru majoritatea persoanelor, dragostea constituie axul de rezistenta al personalitatii, implinirea ei identificandu-se cu fericirea. Pentru unii din noi dragostea inseamna foarte mult, enorm de mult, chiar totul, inseamna viata insasi...
Exista oare o cheie a dragostei? Este greu de raspuns la aceasta intrebare, multi dintre noi si mai ales cei sceptici ne vor reaminti ca dragostea are un fundament emotional, afectiv, sentimental si nu rational, ei ne vor spune ca dragostea e oarba, idealistul insa iubeste modelul ideal pe care si l-a format in imaginatia sa, prin exagerarea calitatilor si neglijarea complecta a defectelor persoanei iubite, totusi noi suntem oameni civilizati inzestrati cu ratiune care, in anumite limite, putem evita conflictul cu afectivitatea.
Chiar pusa sub lupa, dragostea isi pastreaza unele secrete, astfel ca este deosebit de dificil de dat raspunsuri la eternele intrebari: Ce este dragostea? Exista retete de dragoste? Care este cheia pentru dragostea neimpartasita si leacul pentru dragostea ranita? Poti fi fericit fara dragoste? Greu de raspuns, dar nu chiar imposibil.
Dragostea carnala, dependenta de instincte si dragostea platonica, dependenta exclusiv de sentimente, sunt cele doua fete ale uneia si aceleasi medalii, unite intr-un tot unitar, numit dragoste implinita. Un echilibru intre cele doua componente este idealul de atins in dragoste.
Nu exista barbat sau femeie perfecta, eroarea de a ne indragosti de o fiinta ideala, de o creatie a imaginatiei noastre, poate produce mari suferinte ambelor parti, poate produce acele drame de amor. Crearea unor modele anticipate ale fiintei iubite, fie din imaginatie, in urma citirii unor carti sau prin asemanare cu persoane cunoscute, creaza un serios handicap in calea dragostei. Cei atinsi de aceasta boala, caci de la o limita in sus e chiar boala, vor rataci prin viata in cautarea modelului ideal, suferind cumplit si semanand suferinta in jur, trebuie sa fim cat mai realisti in aprecierea fiintei iubite. Daca vrem sa fim fericiti in dragoste, trebuie sa judecam la rece calitatile partenerului, daca nu vom proceda asa, riscam in proportie de suta la suta sa ne facem viata un iad.
In dragoste nu exista mila, acolo unde e mila, nu e dragoste. Nu acceptati sa vi se acorde caldura sufleteasca din mila, mascata intr-o asa zisa dragoste, nu incercati sa treziti mila celui iubit. Mai devreme sau mai tarziu mila se va termina si va incepe calvarul.. Inainte de orice trasatura de personalitate, fiinta umana trebuie sa fie inzestrata cu demnitate. In dragoste nu exista “carpituri”, ori e un intreg curat, ori nu exista. Daca in dragoste nu este fidelitate deplina, atunci nu exista dragoste reala. Fidelitatea este legata intim si imperceptibil de increderea intre parteneri care trebuie sa fie lege in orice cuplu serios. Atunci cand suntem siguri ca cineva ne iubeste, ne intelege, ne sprijina, suntem mai puternici, mai buni, mai cutezatori, mai frumosi chiar. Nu exista drama mai mare decat a sentimentalului care si-a pierdut increderea in partenerul de dragoste, ceva solid si sigur i se smulge de sub picioare si incepe o lunga dezumanizanta cadere, care nu rareori este fatala. Dragostea adevarata rezista la necazuri, se caleste in ele, le transforma in amintiri de ...dragoste .