Stim sa pastram fericirea in camin ?

O intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem cat mai des posibil si sa-i gasim rezolvare. Nu este deloc usor sa pastrezi armonia si fericirea intr-un camin, pentru aceasta trebuie sa tinem cont de foarte multe lucruri destul de importante. Ca sa avem un trai bun in familie trebuie sa facem in asa fel incat sa nu avem tendinta mereu de a face mustrari si scene partenerului nostru, am sa va dau un exemplu foarte convingator. In 1852, Napoleon al III-lea se indragosti de Maria-Eugenia-Augustina de Montijo, contesa de Teba, cea mai frumoasa femeie din lume si se insura cu ea. Anturajul lui ii atrase atentia ca ea nu este decat fiica unui obscur conte spaniol. Dar Napoleon raspunse: “Si ce –mi pasa?” Gratia, tineretea, frumusetea ei il umpleau de o fericire divina. Intr-un discurs, el sfida intreaga Franta spunanad: “Am preferat o femeie pe care o admir si o iubeam, decat o necunoscuta”.
Napoleon si sotia lui posedau toate elementele unei casnici ideale: sanatate, bogatia, puterea, gloria, frumusetea si dragostea. Niciodata n-a fost vazut focul sacru conjugal sa straluceasca mai puternic. Totusi nu dupa mult timp aceasta flacara se stinse, Napoleon putuse face din Eugenia o imparateasa, dar nimic din lume, nici puterea dragostei lui, nici autoritatea rangului sau nu reusise sa schimbe caracterul acestei femei. Eugenia era geloasa, roasa de banuieli. Il hartuia pe imparat batandu-si joc de ordinile lui, ea ii refuza cel mai mic moment de liniste si independenta. Ea intra in biroul lui in timp ce el era absorbit de treburile statului; ii intrerupea convorbirile cele mai importante. Nu-l lasa niciodata singur de teama unei alte femei. Astfel monarul a ajuns ca sa iasa des seara, printr-o usa secreta pentru a se duce la o frumoasa doamna.Iata ce obtinuse Eugenia prin certurile ei.Din nenorocire, nici titlul, nici frumusetea nu erau suficiente pentru a salva dragostea. A bombani, a raspunde la orice observatie cu altele, iata armele inventate de infern pentru distrugerea dragostei, celei mai puternice, celei mai fatale.Toate aceste scene, certuri, furie, duc la schimbarea sentimentelor si la regrete ca s-au casatorit cu cine nu trebuie. Un alt sfat bun pentru a va pastra casnicia este acela de a va lasa partenerul asa cum este fara sa incercati sa-l schimbati. Am sa va dau un alt exemplu: Disraeli s-a casatorit cu o vaduva bogata Mary-Ann, cu cincisprezece ani mai mare ca dansul, a vaduva de cincizeci de primaveri. Ea stia foarte bine ca Disraeli n-o iubeste si ca o ia pentru avere. Pare cam prozaic si chiar comercial, si totusi aceasta casatorie a fost una din cele mai fericite inregistrate in analele furtunoase ale casniciilor.
Bogata vaduva nu era nici tanara, nici frumoasa, nici sclipitoare, dar, avea calitatea esentiala pentru o buna casnicie: stia sa-i ia pe oameni. Ea nu incerca sa-l egaleze pe Disraeli cu spiritul, cand el se intorcea acasa, obosit dupa o zi in care a trebuit sa rivalizeze ca inteligenta , se destindea ascultand conversatia puerila a Mary-Annei. Din ce in ce, caminul ii devenea mai placut, iar in acest lucru el nu avea nici un rol, se lasa coplesit numai de adoratia sotiei sale. Acestea erau orele cele mai delicioase ale viatii sale. Ea ii era sfetnica, prietena, confidenta. In fiecare seara el se grabea sa vina de la Parlament, pentru a-i povesti noutatile zilei. Si – acesta e punctul principal – orice ar fi intreprins, Mary-Ann nu-si putea inchipui ca el nu va reusi. Mereu il incuraja si-l sustinea in toate. Timp de treizeci de ani, Mary-Ann trai pentru Disraeli si numai pentru el. Daca ea pretuia averea, era numai pentru ca-i putea usura lui viata. In schimb, el o iubea cu tandrete. Cand primi titlul de Lord Beaconsfield, alerga acasa si striga, luand-o in brate: “Dragostea mea, acum esti Lady Beaconsfield !”
Oricare erau greselile pe care ea le putea face, el n-o critica niciodata, nu pronunta vreun cuvant de mustrare si daca cineva incerca s-o ridiculizeze pe sotia lui, el sarea sa o apere cu o dreptate salbatica. Mary-Ann nu era perfecta, dar timp de trei decenii ea nu inceta sa vorbeasca cu sotul ei despre orice si mai ales sa-l incurajeze si sa-l sustina rezultatul? In timpul celor treizeci de ani de casnicie, lui Disraeli ii placea sa zica: “Nu m-am plictisit niciodata langa ea”. Disraeli afirma mereu ca sotia lui ii este mai scumpa ca orice pe lume.
Intre ei glumeau:”Stii, zicea Disraeli, nu te-am luat decat pentru banii tai...” Si Mary-Ann, surazand, raspundea: “Da, dar daca ar fi s-o luam de la capat, m-ai lua din dragoste nu-i asa?”
El recunostea ca e adevarat.
Disraeli mai avea o vorba: “Dumnezeu sa-l ajute pe omul care nu se insoara pana ce nu si-a gasit femeia perfecta... si Dumnezeu sa-l ajute si mai mult cand a gasit-o !”.
Deci daca vreti sa pastrati fericirea caminului dumneavoastra, nu criticati, nu faceti mustrari nu incercati sa-l schimbati pe partener, fiti alaturi de el mereu si incurajati-l in toate activitatile si preocuparile lui.