Așa se face că iarăși privesc răsăritul.
Mă gândeam,
poate-mi reamintește de tine.
De mult nu ai mai dat semn de viață
ai fi plecat în lipsa mea?

ne iubeam, așa spunea lumea,
eu
nu mai țin minte...
știu doar că
ieri ți-am găsit sărutul.
Îmi stătea înghețat pe buze.


E dimineață...
de ce nu dorm?
Îmi răsfoiesc sufletul de cerneală
acum și…
’’lumea avea dreptate’’
te iubeam!
Amintiri încolțite de dor se desfac
în minte
și mă întreb: să-ți dau sărutul înapoi?