agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-30 | | (Textul de față nu-mi aparține, mi-ar face plăcere să-l citiți apreciind valoarea lui chiar dacă persoana respectivă nu este membru al site-ului, am permisiunea ei și cred că nu i-ar fi indiferentă părerea voastră. Nu am schimbat nimic la el, n-am pus nici diacritice, nici n-am încercat să-l formatez pentru paginarea de aici.) Astazi o colega a descoperit, exultind de bucurie, ca in setul de documente pentru vama pusesem o copie a unui certificat de calitate: nu se pune certificat de calitate in setul de documente pentru vama! Si ce e rau daca l- am pus? E rau, pentru ca nu se pune! Iti dai seama, cineva, un om... ca noi toti, a stabilit o regula. Nu este o lege, o hotarire de guvern, un regulament de ordine interioara care spune ca nu se pune certificat de calitate in setul de documente pentru vama, altminteri vinovatului i se taie capul, totusi noi STIM, nu-i asa, ca nu se pune! Si facem exact asa cum am apucat sa stim, cum vedem in jurul nostru ca se face, fideli cozii oii din fata noastra, indiferent ca e turcana sau blinda merinos. In acelasi fel am apucat sa stim de pilda ca singurul sistem posibil este cel al "marketingului agresiv", asezonat cu balcanism de mahala, dupa cum alti colegi ai nostri de planeta au apucat sa stie ca responsabilitatea si constiinciozitatea sint un modus vivendi... si au muncit cu nemiluita uitind de vietile lor, de sanatatea lor, de familiile lor. Acum se trezesc cu groaza din marasm , simtind ca ceva, undeva le-a scapat, si cer concedii. Alti colegi de planeta stiu de pilda ca trebuie sa rupa usile supermarketului de cinci ori pe saptamina, ceea ce si fac, desigur, in detrimentul modului de viata tibetan. Totusi se trezesc goi si saraci, saraci in sufletele lor, singuri in fata televizoarelor cu ecrane imense... unde se deruleaza acelasi joc timpit la care nu inteleg de ce se uita, si-l cauta pe Dalai Lama pentru a devini buddhisti. Alti colegi de planeta fac ablutiuni la Gange de cincizeci de ori pe zi, pentru o desavirsita alungare a impuritatilor din corp, uitind sa fie la fel de meticulosi cu casele lor, unde saracia sta stiva pina in tavan. Totusi se trezesc nitel buimaci de mersul extrem de alert al lumii in prezent si, fara a uita sa lucreze pentru etica, devin dintr-odata spirite de un ascutit pragmatism. Sa-ti mai spun? Alegem sa incaltam pantofi incomozi, cu virful bun sa omori cu el gindacul in colt, alegem sa zbieram pe stadioane, alegem sa ne inchinam in biserici sau sa afurisim cu vehementa orice farima de Dumnezeu, alegem sa ne casatorim, sa divortam, sa fim vegetarieni, sa mergem vara la mare, sa facem facultati, sa citim carti promovate pe panouri in statiile de metrou, sa fim fideli... alegem, zicem in noi... dar de fapt singura alegere pe care o facem este ce codita de oaie sa urmam. Mie, toate aceste induiosatoare gesturi de fidelitate fata de traseul turmei imi sint absolut egale. Imi e perfect egal daca un neamt a ales sa fie neamt, daca un roman a ales sa fie roman sau daca un japonez a ales sa fie japonez. Cita vreme niciunul dintre ei nu a ales in mod constient ce sa fie, ci doar a urmat o turma, faptul ca o alegere poate sa para din punct de vedere social, economic, politic ori moral mai buna decit cealalta, nu-mi spune nimic. Este absolut lipsit de importanta daca o moda te imbraca in camasa lalie sau in costum elegant, cita vreme tu doar porti un costum, un strai, un comportament despre care ai fost convins ca este la moda, nu unul ales de tine in mod constient, esti foarte departe de momentul trezirii, de dorinta de a schimba cu adevarat ceva in tine, de asta data raspunzind unei necesitati launtrice, unui ecou din strafundurile fiintei tale, astfel incit sa nu te mai simti sarac, pustiu, departe de tine si de sufletul tau... Intelegi, Gabriel? Eu vad omul in dinamismul evolutiei sale sufletesti, in transformarea lui, stiind ca momentul urmarii unuia sau a altuia dintre "modele" este doar un pas, o etapa, o zi... o singura zi din eternitatea existentei sale de spirit nemuritor... Si, in aceasta ordine de idei, ce ar insemna fidelitatea? Asa cum colega mea de birou STIA ca nu se pune certificat de calitate in setul de documente pentru vama, asa cum toti urmaritorii de codite de oi stiu ca modelul oferit de spatiul lor geografic este unicul posibil, asa cum tinerele domnisoare stiu ca frumusetea se defineste in revistele pentru femei, fidelitatea STIE ca nu se poate sa te atingi de alt trup decit cel dat tie pe semnatura la primar. Dar sufletul se trezeste uneori... golit si singur, si striga dupa o secunda de iubire... o secunda in care sa-i fim fideli lui, mersului lui inainte, metamorfozei pentru care s-a intrupat. Si atunci dorim, da... dorim fierbinte... sa intelegem ca fidelitatea intr-alt fel se defineste, in statornicia inteleapta, ori in statornicirea intelepciunii... in inteligenta de a alege ce reguli merita sa respectam, si ce dorim sa fim. Sa nu intelegi gresit, chestia foarte lunga de mai sus nu e o pledoarie pentru anarhie. Respect cu destul de multa cumintenie anumite legi, inteleg necesitatea lor si institui reguli acolo unde traiesc; dar nu sint fidela nici unui sistem, nici unui model, nici unei rigori. Este o chestiune de onoare la urma urmei, a onoarei inteleasa ca raportare la spiritul meu, singurul in masura sa decida ce drum sa urmez. In fine, iar am scris prea mult... mea culpa! :) |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate