Nu stiu de unde.acum cel putin...Imaginea mi-a aparut in minte conturandu-se din ce in ce mai mult ,mai dens , lasand ca de obicei detalii nefinisate de parca nu ar fi fost destul de bine procesate sau poate pentru ca putea fi si povestea altcuiva ,de parca undeva mai exista cineva prins in mrejele aceleiasi iluzii ca o panza de paianjen,legata strans de colturile sufletului sau.
Fundalul negru ,intens,atotputernic,lasand o senzatie de vastitate, de putere infinita,nemilosa ,impenetrabila,absoluta.In centru ,desi cred ca e o plasare iluzorie, se putea percepe un patrat cu o lumina difuza care parea ca inunda incaperea ,dar in acelsi timp ca eludeaza discret unele parti ,ici si colo asemeni unui joc abia perceptibil.In tot acest loc plutea un simtamnat de familiaritate proiectata ,difuza.
Figura dominanata al tabloului era un tanar pe care totusi l-am perceput matur desi cred ca era vorba de un om in toata firea care prin nu stiu ce putere nebanuita reusise sa salveze in sine tineretea spiritului si odata cu acesta puterea de a retine ceva atat de fragil,efemer si puternic. Statea la un birou lasand senzatia ca e cufundat in studierea intensa au unei probleme importante,pierdut intr-o dureroasa concentare care parea totusi ca merita fiecare secunda cheltuita.Totul intr-o izolare dominata de vastitatea neagra din exteior.
Mi-a trecut prin minte ca acest om are doar doua cai de urmat. In cautarea disperata de a scapa de propria singuratate putea sfarsi in doua situatii opuse.Odata cu gandul asta am asisitat la o transformare remarcabila a acestuia.Metamorfozarea nu avea nimic macabru,nimic pamantesc ci dimpotriva se producea stilat ,abstract descriind linii irizante de fluture. Odata cu el mintea mi-a fost inundata de cuvinte ca iubire ,caldura ,soare ,lumina ,liniste,toate actionand asemeni unui carburant pentru ceea ce parea a fi o inflorire sufleteasca incununata de scucces.In miscarile fluturelui abstract pareai percepe,daca stiai cum si daca vroiai intradevar,sunet minunat de ideei ce inca nu au fost gandite , de poezii nesimtite inca ,de iubiri ce nu si-au lasat inca gustul dulce amarui sa inunde inima de dorinte ce-si dorm inca somnul tihnit.
M-a frapat apoi contrastul dintre totalitatea neagra si fluturile de lumina.Daca prima inspira putere de netagaduit invinsa insa de insasi existenta patratului,cel de-al doilea era existenta pura. Nu aveai impresia ca,ca entitate,si-ar fi dorit altceva decat sa existe.Pur si simplu sa existe .Nimic mai mult.Si mai mult ca probabil dorinta asta nu era impusa,asemeni vastitatii negre,ci doar subtil sugerata,deajuns pentru tanar sa raman la masa de lucru,deajuns,sper,pentru el sa nu cada in situatia adversa revelata printr-o ofilire drastica,poate iremediabila , spre o forma indecisa.Interesant ramanand rapiditatea transformarii lui intr-o imobila reprezentare groteasca.
Am ramas din ce in ce mai mult cu impresia revelarii unui joc al vetii si al mortii spirituale care probabil imbraca multe forme si multe variatii,in care fiinta umana este asaltata incontinu.Ma duce cu gandul la faptul ca viata poate fi privita si ca un roman al sperantei pentru ca avem speranta de a stavili atacul, de a ne impotrivi, de a alege inte lumina si intuneric,inte spirit si nefiinta, intre viata si moarte.Intre a cadea in uitare si a zbura pe aripii de lumina.Tot ce trebuie sa facem e sa alegem.