prin orice poem trece câte un tramvai un tren sau măcar un metrou
doar mie mi-au rămas fluturi în stomac
mi-a rămas Fluturele Cap de Mort


îmi simt toate organele
e o percepție înspăimântătoare a unui „Eu” omnivor agresiv
care-mi devorează gândurile
consumând culorile din toate spoturile publicitare


e teama că am pierdut totul mizând pe iluzie
teama că nu-mi lipsește nimic
că tocmai acest loc călduț e fericirea
e teama că am semnat în alb
că m-am resemnat în alb



mama mi-a spus că m-a născut dintr-o împăcare
noi toți ne-am născut
dintr-o împăcare cu un Dumnezeu
care ne iartă prea des
împotriva noastră




ochii ei erau ca două fântâni sub o ploaie torențială
am simțit nevoia să-i îmbrățișez muțenia cu sufletul
în ea, Maria urla cu tot urletul meu