Cameră goală presărată cu liniște adâncă.
Fereastră. Priveliște: o rece stâncă.
Tu-la un capăt al orei. Eu-la celălalt.
Miros încins... de asfalt!

Stăm de vorbă fără gesturi, mișcări, cuvinte...
Ești translucid, natura nu te simte.
Voiam să-ți las pentru eternitate un memoriu!...
Acum mă zbat, zâmbind, prin purgatoriu.

Când frica-mi curge rapid și durereos prin vene
Vreau să plâng și să pot geme!