rupe Doamne gândul meu prea greu
adu-mi prăjitura cea mai dulce ca să uit
mă cufund așa într-o baltă amară
și parcă mă leaga de fundul ei...

mai mor oameni
și fiecare urma doare in felul sau
și să lăsăm oamenii să moară mai lin
să moară după placul lor chinuit
nu-i face moarte peste moarte
nu-i face cuvinte grele suferinței
căci doare amintirea ei prea bună...

dă Doamne liniște sufletului său...