agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4128 .



Drumul inițiatului (note de lectură la \"Mi amor\")
personale [ ]
Note de lectură

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Liviu Alexandru ]

2006-02-27  |     | 



Într-adevăr, acum în vremea noastră prosternată în fața mașinilor de tot felul, secătuită de seve și robită spectacolului, a scrie poezie de dragoste este un act de mare curaj, cum de altfel marchează ceremonios și poetul Virgil Diaconu pe coperta a patra a volumului de poeme „Mi amor” (Ed. Carminis, Pitești, 2005), de Costin Tănăsescu.. Și, aș zice mai departe, cu atât mai mare pare îndrăzneala cu cât avem de-a face cu o carte de debut când ochiul critic caută mai atent și mai suspicios prin măruntaiele proiectului liric propus lecturii.
Ei bine, Costin Tănăsescu și-a asumat riscurile și, implicit, ne-a trimis discret înspre noi înșine pentru a afla cât am pierdut din simțirea noastră care ne definește drept ființe superioare. Căci vorba aceea atât de mult rostită încât i-am pierdut până și obârșia: Dacă dragoste nu e, nimic nu e!
Mai aveam capacitatea de-a iubi? Mai putem radia erotism fără a ne prăbuși în vulgaritate, în orgiastică manifestare? Mi se par întrebări tulburătoare, fiindcă pe zi de trece ne pierdem, cu frenezie, puritatea simțirii ce-a fost curățită pentru prima dată de creștinism și apoi ridicată la rang de virtute esențială. Costin Tănăsescu, fără a ieși din canonul vremii sale, încearcă a ne oferi un răspuns poetic care, zic eu, e de luat în seamă, pentru că:
În primul rând, cu migală de bijutier fanatic, (re)compune fundalul lumesc care va sprijini, comenta și impune dragostea cu toate zbaterile sale dulci-amare. Lumea în care se petrece, este cea pe care o vedem și-o simțim la tot pasul, pe stradă, neguroasă, nepăsătoare, de atâtea ori crudă, dar pe care, iată, iubita, proiecția iubirii întruchipate, o face suportabilă, ba chiar îi conferă frumuseți: „Din trotuarele orașului au rămas maci” Sau: „Toate femeile îmi par frumoase azi./ Pe stradă ochii lor mari se risipesc peste tot,/ mărgele uriașe,/ iar orașul parcă e o masă de biliard”.
În al doilea rând, în acest cadru schițat în tonalități reținute, iubirea nu încremenește în poză, ci se zbate, trece prin toate chinurile și treptele de intensitate: e dulce, e convulsivă, dezamăgește, înalță, distruge, construiește. Așadar: „M-am săturat să mai mint că am succes pe piață/ M-am săturat să mai falsific sondajele de opinie./ M-am săturat de ordinea firească a zilelor”. Sau: „Iubirea noastră e o ușă închisă totdeauna…”. Sau:” Hai să ne consumăm repede, repede,/ fiindcă mâine totul se va termina!” Ca să sfârșești cuminecat, purificat, absolvit de păcat, în brațele eternității: „Când nu ți se mai întâmplă nimic,/ cel care îți încuie ușa/ e Domnul. Altfel spus, totul se sfârșește când dragoste nu e!
În realitate, Costin Tănăsescu ne oferă o grațioasă agendă a stărilor prin care trece iubirea în încercarea ei de-a fi perfectă. Cu senzualitate, chipul iubirii figurat feminin devine reper existențial care-i dă sens. Când e entuziast, când dezamăgit, când amant răbdător, când amant care reproșează superficialitatea, necredința și neputința femeii de-a fi de-a dreapta acestui revitalizant sentiment… toate acestea pentru a compune iluzia lui a iubi într-o lume nepăsătoare, care ne petrece implacabilă către nimicnicie, și căreia, disperați, îi opunem iubirea. O iubire atât de terestră și atât de fermecătoare prin deșertăciunea ei ideatică: ”Curăț un măr./ Tu ronțăi zorii zilei./ N-am făcut dragoste,/ dar am avut grijă de Iisus/ Ce noapte!” Cu alte cuvinte, iată drumul gesturilor mici spre dobândirea deplinătății ființei noastre, pe care doar poetul îi poate da contur ca orice inițiat supus suferințelor fără de sfârșit!.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!