Cicero in “Despre batranete” pretinde ca avantantajul batranetii este ca te elibereaza de pasiunile ce umbresc intelingenta.Vom vedea, dar mi se pare ca as dori sa am inteligenta umbrita a unui barbat de 30 ani decat inteligenta luminata a unui octogenar. Erotismul supravietuieste, oricum, in orice conditii.

Sa stiu totul…Nu ma intereseaza.Asta e visul unui om tanar.Dar nici asta.Ideea de “ a sti”, cel putin din ’90 incoace, a disparut demult. E mai comod “a avea”. Astazi, as vrea sa inteleg, iar ceea ce vreau sa stiu este pentru a intelege mai bine. De altfel, ce valoreaza stiinta in sine? Nu mare lucru.Exista erori in toate operele ,de la Platon la Erasmus.

Ce sens ar avea aceste lucruri? Viata noastra este o carte ce se scrie de la sine si ale carei teme prncipale ne scapa deseori. Suntem niste personaje de roman care nu inteleg intoatdeauna ce vrea autorul.

Educatia religioasa m-a facut sa vad prea limpede desertaciunea lumii. In cazul meu…imi paralizaeaza ambitia. Niciodata n-am fost foarte convins de realitatea jocului.Mi-e rusine sa ma inghestui in primele randuri cum fac unii: in Biserica sau in Societate.Nu e vorba de modestie.Nu m-am gandit la succes - desi visez uneori la el – fiindca sunt facut sa fiu altfel, asa imi dicteaza sufletul., si daca m-as impotrivi, as suferi enrom, poate. Nu poate fi vorba de glorie in pragul lumii stupide care se deschide inaintea noastra. Mi-e absolut indiferent daca voi fi cineva sau nu.Vreau sa imi implinesc destinul care este, cred, sa spun tot ce am in mine.

Scriu ceea ce vad, dincolo de privire. Daca ar fi sa ma rezum, cred ca fraza asta ar spune totul. Insa eu nu sunt numai “scriitor”.Ma exprim cel mai bine prin cantec.Cu alte cuvinte, cant ceea ce vad. Daca nu vad, nu ma pot exprima. Daca nu am in fata ochilor (chiar si inchisi) o reprezentare foarte limpede a ideii pe care vreau sa o descriu, nu pot face nimic, nici in muzica, nici in arta, nici in scris. Ceea ce fac acum este din imaginea ce o am inaintea mea. Este imaginea finite mele. E destul sa fii obiectiv cu tine insuti, dar cu timpul treci peste aceasta nevoie. Eu nu inventez cand vreau. Nu pot, desi ma descurc foarte bine, pe moment. Insa pentru a spune adevarul despre mine- fie el si subiectiv- nu pot inventa. Cand e vorba de Adevar, nu stiu sa inventez; cand e vorba de imagine, ma descurc de minune. Exista in mine cineva sau ceva care ma face sa vad ideile si ma face sa le vad actionand.

Ar trebui sa ma gandesc la nepasare ca la inevitabila tragedie personala care ne asteapta pe toti de cand ne aflam pe lume.

Nu stiu daca cineva va vedea ceea ce am pictat, compus, sau scris. Si nu ma gandesc prea mult la asta. Creez, pentru ca daca nu as creea m-as sufoca.

Reprosez politicii imensa plictiseala care o degajeaza.

De unde atata tristete in orasul acesta, pe strazile acestea? Sibiul era altfel, e altfel. Sunt oamenii de acolo stupizi,dar e altfel. Imi traiesc tristetea de a fi pe lume .si simt amenintarea ce apasa peste tot ce iubesc. Nu pot fi fericit intr-o lume in care moartea are ultimul cuvant si poate interveni in orice clipa.Si macar daca n-ar fi vorba decat de mine. Admir faptul ca putem rade atat de des, ca ne purtam ca si cum ea n-ar fi aici.