tocmai mi-am dat seama ce acustică bună are baia mea

în baia mea melodia sună sinistru- sună a scris de sânge pe oglinzi.

dar în baie melodia sună mai frumos, sună monumental.. ca și cum un copil ar sta în fund pe marginea prăpastiei, bălăngănindu-și picioarele în hău și cântând "he has the whooole world- in his hands"

în baia mea există oglinzi paralele; odată, când am vizitat castelul iulia hașdeu din câmpina, ghidul ne povestea că dacă te privești în oglinzi paralele îți poti vedea sufletul. eu mă privesc in oglinzile alea paralele de când mă știu, dar încă nu mi-am vazut sufletul. încep sa cred că nu am asa ceva.

sunt goală. mereu goală. ca o sticlă spartă de bere.

ce poate însemna asta? că nu sunt utilizabilă în scopul pt care am fost creată- dar pot fi folosită ca suport pentru flori de plastic.

apă fierbinte. aproape că mă oparesc, dar îmi place pt că de obicei sufăr de frig (there is only one thing in the world worse than being talked about, and that is not being talked about)

"pe sub apă, peștii nu put" -sună traducerea unui cântecel din bobby's world.