nu țin minte nimic. nu simt nevoia să țin minte nimic. vreau ca totul să treacă prin mine ca printr-o oală spartă. să nasc ușor. să mă fac doctor. să mă fac mare să am grijă de oameni. ei să moară totuși. toți oamenii mor.

în spatele meu copiii se joacă de-a umbra. acum nu mă mai joc și eu. îmi rămâne urma în asfaltul fierbinte. o privesc și mi-e ciudă. pare imensă. pare de neșters ca o amintire de care nu poți să scapi.

noaptea fac exerciții de întunecare. îmi iese uneori trec dincolo. dar acolo e frig și tu nu ești. nici aici nu ești. cuvintele spun uneori altceva. cuvintele sunt umbre foarte grele pe zid.