În dimineța asta m-am trezit fără un ochi și fără tine. Panicat am ieșit pe palier apoi în stradă fără tricou, fără papuci. Vecinii, toți m-au recunoscut, tu nu. Strada era plină de muncitoare de la SC Confecția SA care cumpăraseră ciocolată cu alune de la chioșcul din colț și vorbeau tare despre numărul de cămăși cusute și ultimele aventuri amoroase din serialul preferat. M-am strecurat ca un șarpe printre ele. Prea târziu, una dintre sclave m-a apelat zâmbitoare. «Ceasul este 12 și paișpe minute. Da, căldură mare.» Am plecat spre stația de tramvai. Mi-am adus aminte că mi-a povestit soția șefului o întâmplare asqueroasă, adica plină de asco… Un tânăr elegant mușca dintr-un pui congelat într-o stație de autobuz în Zaragoza. Alberto, que asco! Dios mio, que asco! Ar fi o idee să intru în primul magazin de pui congelați și să-mi cumpăr unul. Ar fi funny să mușc din el
în stația de tramvai. N-am portofelul la mine, trebuie să fi fost foarte panicat să plec fără portofel. Brusc, îmi revin. Asta e, se poate trăi și fără un ochi și fără tine. Unii trăiesc și fără un rinichi, alții fără inimă. Glumesc, nimeni nu trăiește fără inimă, fiziologic și biologic e imposibil.


n.b. asco = scârbă, greață