agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2943 .



In numele tacerii
personale [ Gânduri ]
Cadere

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adina Balaita ]

2007-08-29  |     | 



În locul în care cad nopțile fără sens, triști ochii mei cerșesc o felie de cer. O felie de cer de care să-mi sprijin sufletul; cu întristări și bucurii, cu ploi și cu vânt...
În locul în care cad fructele iubirii mele; concentrice unde cresc și cerul-ntreg și pământul se bucură.
Întotdeauna mi-am dorit să țin în mână inima trandafirului albastru, înconjurat de privirile toamnei. Dar ochiul lumii mă cuprinde, cu tăcerile lui profunde.
Cine m-alintă în nopțile albe ale sufletului și cine mă strigă?
Poate tu; poate vântul...
Tu ești visul frumos și totuși nu știu cum să-ți culeg zâmbetul.
E cald în peștera sufletului meu, prea cald. Aud acum cum crește iubirea din mine și mă târăsc afară să uit...
Am ridicat mâinile către tine și m-am rugat luminii să mă iubești și tu!
Dacă m-ai iubi, dacă cu adevărat m-ai iubi, ce gesturi ar picura din vârful degetelor tale! Eu, dacă aș fi la capătul pământului, m-ar despărți de tine doar culoarea iubirilor calde scrisă cu alfabetul neînvățat.
De ce ești atât de departe ființă cu chip de floare? Aș fi vrut să te am lângă mine; să culegem -mâna în mână- buchete albastre de sentimente; să zburăm împreună spre soarele împlinirii noastre...
Þi-aș fi făcut cununi de maci și margarete albe; te-aș fi întors cu fața spre mine să-ți sărut zâmbetul. Te-aș fi întins în iarba udă și împreună ne-am fi trimis inimile spre curcubeu; să-i culegem culorile. Să simțim cu ochii sufletului mirosul frumuseții culorilor din variata paletă a dragostei. Mângâindu-ne în palme tăcerile, comunicând dincolo de absolut, am fi simțit lacrimi de bucurie înșirate pe fire de iarbă.
Te iubesc atât de mult, încât aș fi vrut să-ți arăt drumul meu printre aștri topiți de imens. Tu să urci spre mine din timpuri ancestrale; iar eu, eu,să-ți întind mâna mea să te ajut să-mi umpli golul sufletesc cu ființa ta.
Degetele tale sunt atât de aproape de mine...dă-mi ochii tăi...să-i mai sărut o dată...și-am să țin în mână toată pulberea stelelor care s-ar destrăma la un simplu sărut al tinereții.
Nu, nu spune nimic! Un cuvânt doar, imaginea perfect rotundă a sunetului și visul meu s-ar prăbuși în neant.
În seara asta absurdă și adâncă e liniștea ce-o degajă sufletul meu...și îmi place atât de mult încât imateriala aripă a gândului o poate ucide. Și ar fi dureros de crud!
Nu, nu spune nimic ! În infinitatea universului meu sufletesc vreau să aud doar glasul tăcerii adânci și ecoul lui de piatră.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!