sunt vinovată. și vina mea e vinovată.
judecătorul e foarte mare. e pur și simplu imens. eu tremur și aș vrea să-i spun că am fost foarte fericită domnule judecător. am fost cea mai fericită ființă din lume. i-aș spune cum mi-am lipit obrazul de umărul tău cum am trecut prin toate iernile de până acum îmbrățișați în camera goală răsuflarea noastră stârnea hohotele câtorva spirite impudice. ne bântuiau patul. patul nostru de o persoană de două jumătăți de noi.

sunt moartă. și moartea mea e moartă.
i-aș spune groparului să alunge câinii ce se pișă pe mormântul meu. i-aș spune groparului să cânte puțin. să-mi recite un poem scurt din orice poet cunoscut sau necunoscut. să-mi amintească puțin cele mai frumoase versuri scrise de prietenul meu cel mai mare poet în viață. ce bine ar fi dacă groparul ar ști să sape atât de adânc.

așteptăm aici o săptâmână o lună un an un veac.
o clipă.
termenul e atunci când totul e gata. gata.

se nasc și mor oameni câini lupi vulpi oi animale blânde și animale de pradă animale. da, animalele vor învinge. maia știe mai bine. nu noi. animalul din noi învinge. ea pierde. eu nu mai pierd. eu nu mai pot să pierd. nici să pier.

conduc încet. nu depășesc linia albă. în general nu depășesc. nimic.

simt cum judecătorul crește ca o pâine ca o drojdie crește negru cu foarte puțin alb.
simt cum groparul se poticnește la fiecare poem pe care încearcă să mi-l recite.
cel mai mare poet doarme. în ultimă instanță toate sunt ca înainte. se nasc și mor. lupi. câini. vulpi. oi.