Preț de-o cafea
și de-o țigară
mai stau cu tine
vis în gând
și apoi m-arunc
din mine afară
lăsându-mi sufletul
pe rug...

Și nu știu
clipa lângă tine
în ce miracol
te-a cuprins
și alerg
prin depărtări
haine
cu un dor abstract
și interzis...

M-adun spre seară
de pe drum
și iar fac ordine
în cuvinte
și ca un abur
ca un fum
răsai în mintea mea
cuminte...

Și taci
să nu cumva să piară
imaginarul pas în doi
și aduni în ochi
iarnă și vară
și apoi mă plângi
de toamnă în ploi...