agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-11-12 | |
când cineva nu înțelege pune o etichetă simplă
un carton ieftin reciclabil pe cruce și fuge bielă-manivelă în patru timpi trecutul simplu/ prezentul simplu/ cheia în contact/ viitorul mecanic nimeni nu pierde astăzi vremea cu lupte cavalerești cu zale delicat brodate în aramă gesturi elegante sonete minuni cruciade se tastează rapid un cod de bare trăire în format electronic eventual un rămas bun din două cuvinte made-in-love și cam atât se trece mult mai simplu de pe o zi pe alta fără complicații fără figuri de stil metafore lumi de visat de născut se manâncă fast două trei poeme haștemele se aruncă restul la gunoi respectând, desigur, certificatul de mediu reciclam materiale oameni suflete în container de plastic în fâșii albe mumii iar pentru tinman evident un junkyard roz bombon în fond un sistem galactic de lumi artificiale eu-ri mici în oglinzi mari sateliți retransmisii amplificări sterpe ale unei impotențe universale cu vise reclame gata scrise pe pancarte roboți silabisind imitând umanitatea ca fiind ceva desuet cu cele patru încăperi inima e un motor mult prea simplu fără cai putere fără semnalizări fără halogene fără fără fără și fără … * prin lumea asta 90-60-90 sunt o relicvă antropologul nu m-a găsit în arhive așa că m-a catalogat prin asimilare prin teamă ca fiind o creatură oarecare într-un muzeu cu șoapte povești pe care nu le ascultă nimeni ce păcăleală pe mașini ele nu simt doar amăgesc rotund instrucțiuni de folosire a pământului plat habar n-au că din povești cresc universurile astăzi m-am săturat de crucea mecanică fără dumnezeu dau calului ghemul de foc să mănânce ultima dragoste jăratecul pe care-l mai am în inimă tai din coapsă carne crudă o pun sub șa pentru drum ascut lancea mă așez cuminte sub scutul meu ruginit evadarea mea n-are nimic spectaculos floare de măr se deschide primăvara la ureche nu bubuie nu face zgomot ascuțit nici praf se deschide alb căt să am vreme să-mi iau copilul de mână o cometă de drum până la marginea verde a big bangului acolo unde îmi păstrez iluziile intacte graalul și o iubire nedescoperită de omul mecanic
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate