El, departe; ea, aici; el, singur, descurajat de viață și de tot ce este în jurul lui; ea, neîncrezătoare în oameni, în ea, în viață. Două suflete ce se caută și nu se găsesc niciodată, două inimi ce bat una pentru cealaltă pentru a se putea găsi pe tărâmul de dincolo de ei, două vieți pline de dorința de a se găsi, de a se cunoaște, de a se contopi într-un ritm magic al trăirilor sufletești. Nu va fi posibil, nu va exista un ,,mâine’’ pentru ei, dar știu că există un ,,acolo’’ și un ,,aici’’ pe care nimeni nu o să le ia. Vor trăi cu speranța că ceea ce gândurile lor mărturisesc în șoaptă, în interiorul ființei lor, va fi auzit dincolo de ei, dincolo de ceea ce ar dori să se întâmple, să se vadă, să se cunoască, să fie pentru o clipă unul în brațele celuilalt, să se simtă, și mai ales să se privească în ochi, acei ochi ce cu multă suferință s-au căutat și se mai caută încă printre cei din jurul lor.
- Îți mulțumesc pentru cuvintele scrise de tine și-ți împărtășesc dorința mea de a fi într-o zi alături de tine chiar și numai pentru a încerca să-ți zâmbesc și să-ți mulțumesc pentru că exiști, îți voi citi toate gândurile, și voi încerca să risipesc peste ele bunătăți rămase și ascunse într-un suflet rătăcit, voi gusta din somnul viselor tale și voi soarbe împreună cu tine din destinul singurătății.
- Am rămas profund impresionată de cele citite, m-ai blocat, m-ai făcut să tresar de emoția unei bucurii fără margini, nu știu ce să fac, nu știu ce să simt, nu știu ce este ceea ce trăiesc eu acum: o mulțumire sufletească pentru că exiști, pentru că existăm, pentru că mi-ai dat speranța unei fericiri ce se pare că plutește undeva pe deasupra noastră. E în firea lucrurilor să vezi că suntem oameni, că trăim, că suntem dornici de a trăi frumos, în miracolul iubirii și al mulțumirii sufletești. Îți mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase. Caută printre rânduri, caută-te și ai să te găsești în tot ceea ce sufletul meu spune prin aceste rânduri, nu știu ce va fi.
- Nu pagina ta mă consolează ci dincolo de ea am citit suferința trăită a unui suflet încărcat de emoția trăirilor imediate. De ce sunt singur în viața mea...e o singură persoana pusă în discuție...de ce sunt singur cu mine, unde ești, cel sau cea care simți ca și mine, cel sau cea care nu cedezi înfrângerilor? Ce dor mi-e de toate a le trăi și a le simți cu adevărat!!!
- Și ce te oprește să simți și să trăiești după cum ți-ai dori? De ce nu dai frâu liber sufletului și să spui ce te doare și ce dorești? Cine te reține să nu intri în viața cuiva și să pășești pe drumul ce a mai rămas, cu inima deschisă?
- Un TIMP ce mi-a fost furat!!!
- El te reține? S-a dus, dragul meu, nu-l mai întoarce, nu-l mai aminti, lasă viața să curgă prin tine, nu pe lângă tine, ajută-te, ca să te putem și noi, cei ce te iubim, să te putem ajuta, eu, prietenii tăi, familia.
- Da, dar dacă ai simți ceea ce eu simt, ai înțelege!
- Eu nu am cum să simt, eu doar te înțeleg, și-ți înțeleg durerea, nu vreau decât să nu mă alungi, lasă-mă să merg alături de tine, ca doi prieteni vechi, nu în fața ta, nu în spatele tău, unul lângă altul. Nu o să-ți fac rău, m-am învățat cu acest mod al tău de a apărea, de a dispărea și de a-mi atrage totuși atenția să nu-ți port de grijă.
- Nimeni nu mai are grijă de noi!
- Ba da, NOI, și putem, și se poate!
- Ascult melodia ta și încerc să zbor în timp spre tine, sunt atât de singur încât timpul mă aruncă mereu înapoi. Și ce mult știu să iubesc cu adevărat!!!
- Te cred, arată, demonstrează, nu ceda, nu uita să trăiești, nu-i da voie TIMPULUI să te doboare, mergi înainte!
Nu putem alunga singurătatea unui suflet drag decât dacă sufletul respectiv o acceptă. Am încercat întâi să mă descopăr pe mine, să aflu cine și ce sunt eu, cu gândul că într-o zi, sătulă de încercările mele, mă voi opri și nu voi mai încerca să-l scot din singurătatea în care s-a închis. Dar am descoperit că sunt oameni care pot să te coboare nefiresc și aș vrea să-i ocolesc, să-i uit, să-i urăsc. Nu pot face asta și nici nu știu s-o fac.
Mă opresc în timp să caut, să descopăr unde, când și cum am greșit și rămân agățată acolo printre lianele amintirilor mele. Și-atunci mă-ntreb dacă e trist, dacă suferă de singurătate sau doar profită și ar vrea să însingureze și pe alții.