agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-01-14 | |
Când am început să beau, i-am zis „aspirină”.
- Ce faci dragul mamei? Te cam legeni! - Da, am luat aspirină. Anestezia, efectul final, este asemănător și doar o mamă tristă poate intui adevărul. Până la urmă mi-a spus direct: - Te-ai îmbătat cu vorbe, copile! Nu miroși a pălincă. Adevărul, ăla era. Instructoarea de pioneri, elevă într-a zecea, își merita funcția. Reușea să ne îmbete cu frumusețea cuvintelor sale fără să reușească să spună ceva logic, inteligibil. Era drept că o sorbeam din ochi, atât era de frumoasă. Corpul i-l bănuiam doar, sub paltonul din stofă groasă, verde, lung până mai jos de tureacurile cizmulițelor roșii. Dar ochii, buzele, obrajii, nu și-i putea ascunde în conformitate cu indicațiile activiștilor de la comitetul raional. Ne încântau. Grigore Burcuș s-a ușurat zâmbind tâmp, imaginându-și doar niște convorbiri și controverse pe teme estetice cu Martha. „E unguroaică, e drept, dar vorbește atât de frumos!”. Avea dreptate și nu m-am mirat. De fapt nu mai eram pionier. Terminasem clasa a șaptea și la paisprezece ani ceața era atât de deasă, impenetrabilă, pe creierele noastre încât ne făcea plăcere să ne treacă instructoarea prin față și să ne aranjeze, ca un înger mult așteptat, cravatele roșii, triunghiulare. Nu reușisem să învăț să-i fac nodul corect și Martha a înțeles. Mă ajuta cu răbdare „și cu anumită pasiune perversă” completa Grigore, gelos. Când au exclus-o din organizația de tineret în anul următor, am fost singurul care am votat împotrivă. „Buruiană nocivă în lanul sănătos al organizației noastre” cum a declarat tovarășul Szilaghy, secretarul, la numărătoarea voturilor. „Ce dacă părinții Marthei vor să plece în Israel?” i-am ripostat lui Grigore care votase „pentru”. Mai târziu, când ne-am întâlnit pe coridoarele reci ale liceului, Martha era în ultimul an, absolvea în vara aceea și urma să plece, m-a prins de gulerul uniformei și m-a sărutat apăsat pe gură. Acasă, seara, mama mi-a pus iar aceeași întrebare, de mamă tristă: - Ce faci dragul mamei? Te cam legeni! Dan David, Los Angeles, iunie-02-2007.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate