Mă strâng pereții...patul mușcă din mine. Ar fi fost alta situația dacă nu dormeam singur într-un pat dublu. Cred că e mai ușor să strecori doi inși într-un pat de o persoană, decât să-ți găsești locul în mai mult spațiu decât ți-ai dori…
Nu am timp, nu am loc, nu am țigări. Sunt atât de fumător că-mi vine să-mi bag un creion în gură și să trag din el, măcar de dragul gestului în sine. Þin minte că obișnuiam să fac asta când eram puștan și-l vedeam pe tata trăgând cu poftă din țigară. Mi se părea atât de masculin și curând am ajuns să asociez fumatul cu ideea de "putere și virilitate". Evident, acum nu mai cred asta, mai ales când văd cum a reușit să mă consume țigara în cei 11 ani de fumat. Există două tipuri de fumători: fumătorii proști, care fumează de dragul de-aș umple timpul gol lipsit de orice fel de gând, și fumatorii intelectuali. Fumatorii intelectuali fumând dau forma gândului lor. Precum fumul de țigară, gândul poate cuprinde o întreagă încăpere, o întreagă ființa, dar odată născut niciodată nu mai poate fi cuprins.
Da…cred că asta este explicația…sau scuza ieftină prin care-mi justific viciul și-ncerc să mă flatez.
Nu am apă. Beau numai apă plată, nu pentru că m-ar deranja cea de la canal, dincolo de doza nesimțită de clor din ea, ci pentru că a bea apă plată deja face diferența dintre elită și restul lumii. Și cum nu vreau să fac parte din restul lumii, beau apă plată…deși, dacă stau să mă gândesc, o beau direct cu gura, din bidonul prea mare pentru a fi dus la gură…nu…nici din elită nu fac parte. Deci evident nu-mi găsesc locul. Nu am loc.
Nu am timp…de fapt am timp,dar n-am ocupație. Nu în sensul că nu am un loc de muncă. Am un loc de muncă ce nu-mi aduce nicio satisfacție, ci doar o sumă de bani pe care nu știu pe ce să o cheltuiesc. Așa că o dau pe țigări, apă plată și alcool… Mi-am tocit coatele în facultate și-am ajuns încuiat într-un birou 8 ore pe zi cu o adunătură de frustrați. Și eu sunt frustrat, dar o țin pentru mine. Îmi place să cred că ei nu-și dau seama de frustrarea mea, deși 2 litri de apă plată și-un pachet de țigări în 8 ore cred că mă dau de gol.
N-am ocupație, nu citesc pentru că citind devin mai frustrat realizând că de fapt nu trăiesc, nu trăiesc nici măcar în comparație cu oamenii de carton din cărți, dar mă prefac al dracului de bine că o fac.
Nu am viață, deci sunt mort.
Mă duc să-mi iau țigări.