într-o zi când pământul
va căsca de plictiseală
o să-mi cadă în moalele capului
măseaua lui de minte

o s-o port în loc de
cruce, bolovan, piramidă
sau alte mijloace de transport
cu care se intră-n istorie

să te asiguri atunci
că lumea știe cum ușile erau ace
iar lumina strecurată pe vizor
îți tatua ochii

când fi-voi pescuit din pământ
cu buzunarele doldora de întuneric
lasă defibrilatorul
pune-ți tu palmele pe pieptul meu
(zi o rugăciune să pară dramatic)
și fă-mi cu ochiul

tresalt
mă prind de firul strecurat
prin vizor
doar atunci să fii atentă
de bucurie să nu-mi aloci
mai mulți volți decât
pot duce