Ai scris sonete și primeștii ovații?;
Din palma ta de cerber vor s-adune
Un cârd de gâște bob de-nțelepciune?;
Și vin să-ți facă noaptea trepanații
Prin blugi, madone? Vax!, căci versul bun e
Doar dacă-n scârbă, cubul cu fixații,
Îngurgitându-și zilnicele rații
De stele pricăjite,-o să se-mbune!
Adu-ți și tu prinosul și te pleacă,
Precum o face la amiază-arabul,
Sau indianul ce-ntâlnește-o vacă.
Încheie-ți bine-n fața ei prohabul
Să nu țâșnească veselit, oleacă,
Dintr-un gem seșăn – endecasilabul!

2 III 2008