Îmi vine în minte această cugetare care sună așa: Analfabeții secolului XXI nu vor fi aceia ce nu știu să citească și să scrie, ci aceia care nu pot să învețe, să se dezvețe și să învețe din nou. (Alvin Toffler).


E un joc de cuvinte, care îndeamnă la a învăța, și mai ales, din nou. Și trebuie făcut asta de toți cei care nu vor să fie numiți aprioric, analfabeți. Mi s-a întâmplat nu o dată, ca citind o cronică bine scrisă despre un spectacol de teatru sau despre o lansare de carte, să-mi trezească interesul. Și, prin urmare, să simt nevoia să văd piesa de teatru sau să-mi cumpăr acea carte. Orice popor are valorile lui materiale și spirituale, respectiv instituții prin care exteriorizează aceste valori: teatre, biblioteci, muzee, filarmonici, cinematografe, institute de cercetări și altele. Presa a avut dintotdeauna rolul ei bine definit în această lume cultural artistică. Și, în lumea asta globalizată, până la urmă contează să-ți păstrezi identitatea culturală, identitate pe care o poți interioriza dar și exterioriza. Să fie românii astăzi într-o criză de identitate? Să fii uitat românii de tradițiile lor? Să fii denaturat si deturnat românii istoria și cultura lor națională? Sunt întrebări, pe care presa trebuie să le pună constant, pentru că un popor fără identitate devine vulnerabil. Și, poporul român este sensibil, dar… neconvingător.