1
copilul a făcut un castel de nisip.
eu l-am ținut minte.
locuiesc în el când lumea se surpă.


2
nu știi niciodată ce găsești în locul tău dimineața
mă sperie gândul că nu voi găsi nimic
oamenii care-mi poartă chipul vor fugi în oglindă
și-mi vor lăsa mie totul aici. toate vorbele
totul.


3
aleg fără să pot să privesc
vreodată în ochi lighioana.
mă ghemuiesc în ea
o posed.


4
se întâmplă să negăm pe neașteptate.
poate asta ar fi o explicație pentru fugă. zic poate.
nimic sigur. nimic.


5
ne prinde bine să fim așa
înveliți în kilometri de nepăsare.
uneori șoseaua te face să scrii câte un poem lung
cu strofe înalte. albe. negre.
am amețit numărând plopii. bornele.


6
țin în palmă răceala mâinii tale.
o păstrez așa cum e.
pot chiar să nici n-o ating.