Eram doar eu cu tine-n casa aia, tu văruiai în cameră ca un zugrav în loc să-ți îngrijești pacienții, mie mi-era frică să mănânc singură în bucătărie că văzusem un film de groază în seara trecută. Erai mai slab pe-atunci și fumai Assos, când ne-am făcut mai mari frate-miu îți fura câte-o țigară din pachet și o poștea cu mine pe balcon când eram singuri acasă. Acum nu mai fumați nici tu nici el, am rămas eu singura viciată. Îți numeam palma " avion" , m-ai lovit doar odată și-mi fugea podeaua din fața ochilor. Îmi spuneai să nu mai stau cu frate-miu, poate credeai că e încă bolnav și-l obosesc prea tare. O ureche mi-ai găurit-o tu și una mama, am început să tremur ca o frunză când te-am văzut cu acul în mână și-am plâns rău de tot. Când ne plimbai prin parc îți ajungeam până-n brâu și toată lumea spunea că semăn cu tine. Erai mai tânăr, aveai părul negru și miroseai a tutun. Niciodată nu te-am iubit mai mult ca atunci când m-ai luat acasă de la ai tăi, era iarnă și ningea ca-n povești, te-am rugat mult să-mi aduci altă jachetă că era vina ta că mi-ai stricat fermoarul la cealaltă. Îmi aduceai orice, mai puțin altă jachetă. Citeai ziare și cărți despre extratereștrii, pe aia cu coperțile vișinii am facut-o cadou unei prietene, poate că-ți plăcea. Ne uitam la emisiuni de divertisment și mă gândeam că ai putea fi și tu într-una, mi se părea că faci glume foarte bune, dar te enervai cam tare dacă făceam gălăgie după-amiaza când stăteai întins în pat, mie nu mi-a plăcut niciodată să dorm la prânz. M-ai luat într-o zi la plimbare și mi-ai spus despre noul tău loc de muncă, aveai să fi plecat mult. M-am panicat imaginându-mi casa noastră și că n-o să te mai văd mereu pe canapea în fața televizorului, ai stat mult pe canapeaua aia. Era prmăvară și m-am obișnuit și cu asta. M-am obișnuit așa de tare încât uneori de-abia așteptam să pleci, umblai ca un bolnav prin casă și ne spuneai să ne luăm papucii-n picioare. Te lăsasei de fumat și făceai burta din ce în ce mai mare. Te certai cu frate-miu foarte mult și uneori stăteam cu tine când mâncai noaptea. Cu mine te certai mai rar, defapt și vorbeai mai rar. De un Revelion privem artificiile de la geamul camerei mele și-mi spuneai că vin spre mine, aveam impresia că pocnesc deschizându-se în forme luminoase pentru că știau că le privesc. De Revelionul următor ai dormit. Erai tăcut, îți auzeam doar pașii legănându-se pe hol. Doar uneori îți vorbeam despre școală, tu despre muncă și planuri pe care sigur le-ai uitat, le-am uitat și eu dealtfel. Îți tot creștea burta și începeau să nu te mai încapă hainele. Cu frate-miu nu te înțelegeai și n-ai mai vrut să stai la masă cu el, erai ca o umbră tristă pe canapea. Poate te săturasei și tu într-un fel. Uneori mi-aș fi dorit să nu-ți fi rupt mâna niciodată, poate n-aș mai fi întârziat atât după ore, de silă să mă-ntorc acasă. Poate nici nu ți-aș fi bătut obrazul. Cred că ai suferit puțin într-o miercuri dimineață când m-ai întrebat ce fac și nu ți-am răspuns. Eu am plâns când ai plecat prima dată și nu m-ai sunat. În poza din parc aveai părul negru și burta mai mică iar eu îți ajungeam până la brâu. Când m-ai lăsat la tren și te-am luat în brațe m-am împiedicat de burta ta mărită-n toți anii ce-au trecut.
Acum nu mai ești plecat în vacanțe și plimbări, acum ești plecat pe bune, dar măcar nu mai uiți să mă suni de Crăciun să mă feliciți de ziua de nume. Ai spus că vi în curând, cred că ai burta și mai mare. Acum te înțelegi cel mai bine cu frate-miu, aș vrea totuși să mă mai suni și pe mine din când în când. Mâine e ziua ta, la mulți ani, îmi pare rău că n-am o poză cu tine, acum când îți ajung până la bărbie.