Eu îmi transpir gânduri
febroase emanații de spirit
pornind leneÈ™ de la un zero insignifiant
spre mereu frământări noi
întunericul pășește ușor împrejurul meu
înțelegând parcă sfințenia luminii de lună
aștern argintul acela pe ochi
țin ceaiul strâns între mâini
și cobor iar în pivnița somnului
căutând bunicii albiți și zâmbete prin livezi înflorite

cana e rece, gândurile devin pietre în ape de râuri
totul curge
neauzind cum se așterne curat lumina de lună