când iubesc las autobuzul să plece
se va întoarce
până atunci am să împodobesc bradul cu ce a mai rămas
de crăciun oamenii se țin întotdeauna în brațe
puțină beteală nu-i strică
îmi spun

am întins mâinile și lumea aproape că era a mea
acum sunt degeaba cu inima scrijelită
tu femeia fier beton
eu zgârie norul tău
și ne îmbrăcăm copilul cu barbă

apoi
ninge