Motto: Tacerea lasa adesea drum liber imaginatiei... Iar asta nu e intotdeauna de bine...

Urasc pozele atunci cand iti alina dorul de mine… Le urasc pentru ca ma poti privii in ochi fara sa citesti in ei ceea ce buzele mele nu vor avea niciodata curajul sa-ti spuna…
Mi-ar placea… sa te pot privi atunci cand dormi iar nelinistea sa-ti tradeze dorul de mine… Sa-ti simt privirea urmarindu-mi zambetul, putin trista ca acum nu mai e pentru tine… Sau doar pentru tine.
Sa te doara prezenta mea mai mult decat absenta ca atunci cand preferi lipsa unui lucru pe care nu il poti avea… Sa cunosti fericirea deplina dar sa-ti lipseasca zilele de tristete numai pentru cum reuseam sa ti-o alin eu…
Iar tacerea, tacerea mea sa te macine incet, ca intrebarile carora nu le poti gasii raspunsul…
Vreau sa visezi.Iar visele tale sa capete curand palpabilitatea realitatii. Dar sa nu simti nici o clipa nevoia sa-mi impartasesti bucuria ta. Nu voi mai fii acolo unde m-ai lasat cand te vei intoarce…
Si sa nu regreti. Va fi cu siguranta prea tarziu. Amintirile nu dor. Daca ar mai durea inca, n-ar mai fii amintiri… Ar fi prea vii pentru neiertatorul Trecut. Insa nu e cazul tau. Tu esti o amintire acum…
Iti doresc sa cauti cu persuasivitatea unui dependent sarutul, imbratisarea, sufletul omului care te-a iubit candva. Si abia atunci cand, obosit de atatea cautari desarte, te vei odihnii in bratele oricareia, sa intelegi ce ai pierdut... Sa ai puterea sa arzi pozele care-ti amintesc de mine dar sa te urmareasca obsesiv rasul galagios, trupul care tremura inca in prezenta ta, zambetul despre care spuneai ca iti lumina ziua..
Sa-ti lipseasca parfumul, finetea pielii mainilor ce-ti mangaiau odinioara chipul si soarele diminetilor in care primul gand te trimitea la mine… Povestea de dragoste, tot ceea ce a fost si… ceea ce ar fi putut sa fie…
Sa te gandesti la mine atunci cand vezi copii amintindu-ti cat ii iubeam, cand mergi la teatru sau doar sa privesti Marea… Vanilia si verdele, rasul contagios, ploaia, curcubeul si incapatanarea-mi specifica, fuga din fata aparatului de fotografiat, inimioarele si… toate celelalte! Sa-ti aminteasca de mine cand tot ceea ce-ti vei dori va fii sa uiti…
Sa astepti atata timp un semn de viata incat, atunci cand, intr-un tarziu ar mai sosi, l-ai percepe mai mult ca pe un semn de… de moarte. Asa cum mi s-a intamplat mie cu tine…
Sa ne intalnim peste ani si sa regreti ca baietelul care ma tine strans de mana nu-ti spune tie “tati”… Sa schimbam amabilitatile de rigoare, sa povestim putin, cum le sta bine unor oameni care au impartit candva acelasi suflet si sa ne luam la revedere cu promisiunea ca vom rememora amintiri la o cafea… Dar cum se intampla de obicei, vietile noastre ale caror drumuri s-au separat de mult isi vor relua cursul iar noi ne vom mintii ca asa a fost sa fie…



Ramai cu bine Dragul Meu...