Te urasc pentru ca ma faci sa sufar, pentru ca micile tale greseli conteaza prea mult pentru mine, pentru ca te prefaci ca-ti pasa, pentru ca te joci cu sentimentele mele, pentru ca durerea mea iti face bine, pentru ca lacrimile mele iti inchid tie rani...
Pentru ca ma faci sa-mi pierd controlul, ratiunea, pentru ca viata mea imi pare o jucarie in palmele tale... Pentru ca esti un catalizator al starilor mele sufletesti, pentru ca un simplu cuvant de-al tau imi poate lasa urme pe care nici timpul nu le-ar putea vindeca in totalitate...
Pentru ca ma faci sa ma simt vulnerabila, slaba si fara de vointa... Pentru ca as putea sa te urmez pana la capatul lumii fara sa-ti pun nici macar o intrebare si pentru ca as renunta intr-o clipa la tot ceea ce am daca tu mi-ai cere-o... Pentru ca esti cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat vreodata, pentru ca absenta ta ma doare si pentru ca indiferenta ta m-ar putea ucide...
Te urasc pentru toate minciunile pe care mi le-ai spus si pentru iscusinta cu care te-ai luptat sa ma convingi de veridicitatea lor... Si ma urasc pe mine pentru ca te-am crezut. Pentru ca te hranesti cu visele mele, pentru ca inima mea e prizonier undeva in pieptul tau si pentru ca astazi nu-mi mai pot imagina viata fara tine...
Pentru ca m-ai invatat ca iubirea e doar o versiune romantata de catre visatori a suferintei si pentru ca, privindu-ma in oglinda, regasesc o straina... Pentru ca m-ai schimbat, pentru ca te-am lasat sa ma schimbi.
Te urasc pentru ca n-am stiut niciodata sa traiesc din amintiri si pentru ca nu vreau sa invat acum si nu de la tine... Pentru ca mi-ai inselat asteptarile, pentru ca m-ai facut sa cred ca am ceva ce de fapt nu mi-a apartinut niciodata si pentru ca ai calcat in picioare tot ceea ce construisem impreuna...
Pentru ca ai dat buzna in sufletul meu fara sa ceri voie si apoi ai plecat uitand sa-ti iei ramas bun... Te urasc pentru ca esti mult prea important, pentru ca am nevoie de tine ca sa merg inainte, pentru ca depind de tine intr-un mod care ma sperie... Asa cum n-am mai depins nicicand, de nimeni.
Pentru ca ai devenit, in mod ironic, atat sursa a zambetelor cat si a lacrimilor mele, pentru ca eu sunt tu, iar tu esti, mai mult decat a fost vreodata oricine altcineva, eu...
Pentru ca te regasesc in fiecare particica a mea, a lumii mele, de parca simturile mi-au fost educate, concepute pentru a te identifica in sensul ascuns sau mai putin ascuns al fiecarui lucru, sentiment, emotie...
Te urasc pentru ca te iubesc si te iubesc pentru ca mi-ar fi infinit mai greu sa-ncerc sa te urasc... Spun "sa-ncerc" pentru ca stiu ca n-as reusi cu adevarat sa simt ura pentru tine. Tot ce reusesc este sa ma amagesc, sa sper ca voi ajunge intr-o buna zi sa-mi cred minciunile menite sa ma protejeze de alte suferinte... Nu te urasc. Nu am cum.
Pentru tot ceea ce esti in viata mea si pentru tot ceea ce vei fii mereu, dragul meu, nu pot decat sa-ti multumesc. Te iubesc pentru ca asta e tot ce mai stiu sa fac, pentru ca e tot ce-mi amintesc sa fi invatat vreodata…