Ce-i lipsește generației actuale?


Nu avem motive și nici timp să ne adunăm și mai degrabă sîntem nevrednici decît vrednici de a ne numi creștini și cetățeni - ne lipsește cetatea - aflați în slujba Domnului și a obștei ( care obște? ), nefiind preocupați nici de soarta poporului în mijlocul căruia ne-au născut mamele noastre, nici de suferința aproapelui. Da, aproapele nostru e acum dușmanul nostru, nu ne rugăm pentru el, ci îl judecăm și îl (de fapt ne) osîndim în fiecare ceas, zi, an. Ce folos că mergem la slujbe (bate vîntul în biserici, însă cînd mergem la biserică sau la mănăstire dăm buluc la cele sfinte, călcîndu-ne în picioare si neavînd astfel nici un folos - asa cum bine spunea un preot de la Mănăstierea Cernica, în predica sa), că ținem toate sărbătorile, (deși "muncim" fără să ținem cont de sărbătorile de peste an, în schimb ferească Dumnezeu să nu " sărbătorim" 1 mai și 8 martie!) că vine Paștele (" urmărim " iepurașul prin hipermarketuri și mall-uri), Crăciunul (ne deghizăm în crăciunei și crăciunițe și amăgim copii cu momele și șușanele, în loc să le vorbim despre frumusețea acestei sărbători și să-i introducem în atmosfera de basm cu brad, cadouri și colinde, ferindu-ne de a face comerț cu darurile aduse Pruncului de către cei trei Magi de la Răsărit).

Ne lipsește coerența, tăria, voința de a da pentru a primi. Sîntem egoiști și lași. Nu ne cunoaștem trecutul însă, pretindem că noi vom fi cei care vor construi viitorul, pe propriile noastre puteri (mai avem un pic și ajungem să ne considerăm zei și suficienți nouă înșine).
Nu avem timp pentru nimic decît pentru propria noastra măgulire și așa-zisă bunăstare. Totul se face programatic și haotic, în devălmășie, fără să se țină cont de nimic și nimeni. Acum nu ne mai vindem pe 30 de arginți ci ne vindem scump pielea și sufletul "celui din lume", cutărei companii multi-naționale pentru că, nu-i așa, în competiția după afirmare socială trebuie să fii bun în ceea ce îți spun alții să faci, nu în ceea ce crezi tu că este corect și normal să realizezi.

Nu de construit societatea viitoare ne arde nouă ci de vile, mașini și concedii exotice. Măcar să mergem în lume să ne îmbogățim cu ceva cunoștințe noi, cu felul de a fi al altora. Sînt convins că, de exemplu, Occidentul trebuie luat la puricat pentru a putea fi deosebite duhurile și, personal, cred că există destui oameni și acolo care mai cred într-o Europă sau Americă conservatoare de tradiții, obiceiuri, cultură, moralitate, credință.

În primul rînd cred în menirea unei generații de a deveni ceea ce trebuie să fie.
Este pilduitor în acest sens ceea ce spune Nicolae Steinhardt in "Jurnalul Fericirii":

"Situația creștinului e la fel de paradoxală ca a lui Don Quijote. E om și i se cere să fie Dumnezeu. A fost creat curat și e murdar, și trebuie doar să se întoarcă la ceea ce a fost menit a fi. Altfel spus, el trebuie să lupte pentru a deveni ceea ce este."

Redau mai jos cîteva crezuri personale despre ceea ce cred că ar trebui să ne caracterizeze, dacă vom fi vrednici de menirea noastră căci, altfel, vom fi o generație tînără fără crez, fără idealuri și fără repere.
Neavînd trecut și deci nici viitor, vom fi la cheremul celor care, speculînd lăcomia și ușurătatea multora, îi vor plăti însutit, însă vor lua pentru sine înmiit, pînă la epuizarea fizică și psihică a nefericiților.

Vom fi o generație, mai dinainte îmbătrînită și vlăguită, dispusă mereu la concupiscență, delăsare, răutate, impostură și lașitate.
Vom căuta lumescul și puținătatea, vom trece pe lîngă esențe de dragul vitezei și excesului.
Vom medita la ranguri și funcții bine plătite, case comode, mașini luxoase conduse de tineri blazați și însoțiți de dame atragătoare dar înșelătoare.


Ce ne poate motiva, în contextul actual al aderării la Uniunea Europeană?


Vom reuși numai dacă vom învăța, adoptînd-o fără complexe de inferioritate, poziția vertical-bipedă care caracterizează oamenii cinstiți, iubitori, vrednici, onorabili, cu coloană verticală, scîrbiți de ideologie - comunistă sau mai nou socialisto-democrato-ecologistă, de conformism, consumerism, globalism, terorism intelectual, corectitudine politică, precum și oamenii dornici să cunoască binele și să-l arate și altora.

Dacă ne vom întoarce privirile spre trecut, acolo unde se află seva noastră și salvarea acestui popor (conform unor previziuni sumbre împărtășite de istoricul Neagu Djuvara, poporul român, redus în anii comunismului anarhic și ateu la starea decăzută de populatie, este pe cale de a dispărea din istorie mai întîi prin nevrednicie și mai apoi la propriu prin disoluție și dispariție fizică) vom găsi nebănuite resurse, modele și aspirații pentru că, deși a crescut în umbra generației care a făcut Unirea, tînăra generație de după Marea Unire a provinciilor românești a fost conștientă de pericolul reprezentat atît de bolșevism cît și de nazism și mai ales de pericolul care venea din interior, de la cei care aveau să-i prigonească încarcerîndu-i, slăbindu-le forțele și uneori credința prin teroare, abuz și mai apoi prin crunta ideologie marxist-leninistă.

Așa cum atunci a fost un conflict între generații așa și acum ar trebui să fie. Ne precede o generație care a crescut în comunism și plătește tribut ideologiei comuniste, conștient sau inconștient, voit sau nevoit. Ni se spune să fim moderați, toleranți și cuminți.
Să nu deranjăm prin purtarea noastră și să ne alegem drumul în viață în funcție de tendințele actuale. Să fim pro-occidentali și democrați. Să credem în ordinea lor prestabilită, în normele UE, în puterea NATO și în războiul împotriva terorismului. Să fim pro-americani (în sensul acceptării necondiționate a politicii oficiale promovate de Casa Albă) și să defăimăm pe cei care contestă legitimitatea puterii actuale a Americii de Nord dar și a Rusiei.

Să nu fim critici la adresa influenței nefaste a noilor, dar atît de vechilor, politici socialist-democrate care ne cer să îi vedem pe toți egali de la natură și să-i tratăm ca atare și în plus ne cer să învățăm din politicile aplicate imigranților și minorităților de către ccident.
(Petre Þutea avea apropos de egalitate vorbe memorabile :"Egalitatea e cel mai mare dușman al libertății " sau "Cum poți gîndi egalitatea absolută ... cînd nici nu ieși bine în stradă și te-ntîlnești cu ea, cu inegalitatea? " )
Să re-învățăm să ne autocenzurăm – singuri, fără să ne-o impună Securitatea - pentru a fi compatibili cu funcții în parlamentul european precum și alte instituții economice, culturale, tehnice și pentru a avea acces la fondurile de integrare.
Să facem o presă "responsabilă" și atentă la diversele sensibilități religioase, etnice, de orientare sexuală etc.

Fie vorba între noi, nu-i așa că nu mai știm ce a înseamnat con-locuirea cu alte etnii, religii și confesiuni? Se predă în școală așa ceva?
Oare nu am fost mereu în umbra a trei mari imperii, Otoman (Dobrogea administrativ iar economic Þara Românească și Moldova), Austro-Ungar ( Ardealul, Bucovina de Nord și Banatul) și Þarist (Basarabia), în care au trăit alături de români: turci, tătari, armeni, aromâni, sîrbi, greci, italieni, bulgari, polonezi, ruși, lipoveni, țigani dar și unguri, sași, șvabi, secui, ceangăi, țipțeri, evrei, etc. Această conlocuire binecuvîntată și-a lăsat adînc amprenta de-a lungul zbuciumatei și neașezatei noatre istorii și nu putem să ascundem acest fapt.

Migrația și amestecul popoarelor au mișcat dintotdeauna Europa si nu are rost să ascundem faptul că sîntem și puțin slavi, tătari sau cumani. Asta pentru a nu ne mai face în continuare deservicii, în condițiile în care se știe mai bine în Europa, decît la noi, care ne este istoria cea îndelung ocultată și cenzurată.

Eu vin și spun că trebuie înainte de toate să îndrăznim. Să facem mai mult decît credem că sîntem în stare și să fim responsabili. Să nu ne amăgim că, odată intrați in structurile europene acestea vor lucra de la sine pentru noi și bunăstarea noastră. S-ar putea să fie chiar mai rău ca pînă acum, deoarece vom avea de suportat două stăpîniri: prima din interior, reprezentată de cei rezistenți și potrivnici unei deschideri reale, bazate pe dialog și schimburi inter-peronale - nu pe servilism și autocenzură - precum și la tot ceea ce înseamnă tradiție, naționalism coerent (conservator), liberalism de tip englez și credință, dar și o stăpînire din exterior, indiferentă față propriile noastre valori autentice, uniformizantă, atentă mai degrabă la ce spunem și ce facem decît la ceea ce gîndim, sîntem și putem deveni și căreia îi displace critica și contestarea propriei autorități (ca și primei de altfel).


Care este condiția de la care trebuie să pornim, în contextul actual?


Vreau să punctez, lăsînd cuvintele lui Petre Þutea să vorbească de la sine:

Petre Þuțea ("322 de vorbe memorabile ale lui Petre Þuțea")

" GENERAÞIE

Generația se naște așa: apare un cap -
sau poate mai multe deodată, care sunt
ancorate în același ideal. Și dacă idealul
este strălucit reprezentat, devine formă
modelatoare pentru cei care-l urmează.
Trebuie acceptată ideea de oameni-model.
În vreme ce apostolii se topesc în absolut,
modelele se topesc în generații. Cei ce de-
vin modele sunt creatori de epocă și de
curente și astfel hotărîtori pentru cetate.

Noi am fost o geneație favorizată:ne-am
plimbat prin toate universitățile, peste toți
universitarii, peste toți scriitorii, peste toți
gînditorii...

Generația mea a debutat în euforia realiză-
rii României Mari și a murit în inchisorile
comuniste. Voi, care nu ați trecut prin in-
chisori, știți cum arată și cei care închid
și cei închiși. Aveți o perspectivă totală."

Afirm fără teamă și fără ezitare că prima condiție care se cere tineretului român contemporan, și anume, aceea de a fi mărturisitor în sens creștin sau de a nu fi deloc, este o condiție esențială de îndeplinit și astăzi, fiind o condiție care a stat și la baza indrăznelii generației interbelice.

În al doilea rînd, vreau să lansez chemarea spre un drum nou, printr-un îndemn către generația mea.
Îndemnul se referă la o condiție care știu că este foarte greu de îndeplinit dar de ea atîrnă, oarecum, soarta noastră.
Mai întîi trebuie să fim pregătiți și capabili să înțelegem un lucru: ca oricînd, să avem tăria de caracter necesară pentru a renunța la confortul nostru în favoarea binelui celorlalți, mai oropsiți și mai puțin înzestrați.

Vreau să fiu bine înțeles, acest îndemn poate fi privit și ca o încercare de conștientizare a neantului ce ne paște, dacă nu vom încerca să ridicăm ochii din pămînt, sau nu ne vom da jos ochelarii de soare pentru a constata că, privind la realitatea ce ne-nconjoară este necesară, cît mai grabnic, o reașezare firească și roditoare a neamului românesc.

Să nu evităm viața politică, care ar trebui să fie apanajul exclusiv al celor meniți să conducă un popor, fără să se contamineze de puterea pe care o oferă exercitarea politicii. Să fie oameni politici verticali, aflați în slujba interesului național, nu personal, să promoveze valoarea, onoarea și responsabilitatea.

Este exclus a se folosi de pretextul democrației, pentru a se justifica anumite decizii politice. Să luăm drept model, dacă vreți, liberalismul englez. Recomand, cu toată responsabilitatea, liberalismul ca fiind mai presus de democrație, deoarece aceasta din urmă promovează non-valoarea și reprezintă sufragiul turmei.
Astfel, vom avea cel puțin două clase dominante, care să-și aducă aportul la bunăstarea țării: întreprinzătorul particular sau industriașul care să fie motorul dezvoltării orașelor și agricultorul care să aducă produse de calitate, în piață sau în magazin, crescute în condiții cît mai apropiate de cele naturale.
Pentru cele două tipuri de întreprinzători ar trebui să lucreze, negreșit, cei cu pregătire temeinică în economie, finanțe, construcții, tehnică informațională, industrie, agricultură etc. și să fie create institute de cercetare, care să sincronizeze ultimele cuceriri ale Occidentului, în toate domeniile, cu necesitățile și capacitățile noastre de asimilare și preluare. (apud Petre Tuțea)