îți scriu pentru că mi-e dor.
pentru că munții nu s-au mișcat din loc
și nu s-a anunțat nici o eclipsă de soare
așa credeam cândva, mai știi?

îți scriu pentru că trebuie să înțelegi
cum timpul îți păstrează amprentele
cum primăvara asta s-a adunat în mine
ca un morman de gunoaie și eu nu mai am destul suflet
să îi dau foc.
oare cum se asortează venele tale cu felul meu de-a iubi?

caut norocul în brațul de liliac de parcă movul ăla
ar fi singurul vis care mai poate trăi lângă mine.
nopțile se lungesc ca un șarpe lipicios
le trăiesc de la răsărit spre nicăieri
ghemuită în vise cu tine.

îți scriu pentru că am crescut o dată cu tine
iar delirul începe întotdeauna acolo unde se spulberă un zid
în care am fi putut crede până la moarte
pentru iluzii, pentru neant, pentru tot ce ne-am dorit să fim
uite-mă prinsă în aceeași lumină, încă mai port în brațe
veșnicia pe care mi-ai promis-o cândva

îți scriu pentru că mă trezesc nopțile
plină de spume ca un epileptic și nu e nimeni aici
să mă ajute să nu-mi înghit limba.

îți scriu pentru că vreau să știi toate astea
și da,
încă aș face schimb de vieți cu tine.


..