așa ne tragem noi zborul de sub picioare
știm bine căderile regizate ridurile netezite cu palma
și înghițirea de oase

nimic nu trebuie
facem doar ce simțim în capul pieptului
dragostea
fumul durerea cronică și galopul constant în jurul cozii
bărbieritul la două zile
tunsul periuță cămășile fine de in și
pasul hotărât prin praful aspru al realității

așa apar întâmplările cu armata lor ascuțită
consoane vocale și zâmbetul
mușcând iubitor din grumazul palid al dimineților

mai târâm o vreme după noi drumurile
în urma noastră viața se închide în capse de oameni