agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-18 | |
Într-o zi am un omorât un dragon negru. Stătea la colțul străzii și punea piedică îngerilor bâlbâiți care fugeau spre Alimentara 66. Venise un tir cu portocale de la muntele Athos. 17 ore m-am luptat. Excalibur. Cu Excalibur i-am tăiat căpățâna. Mi-a strigat când eram pregătit să-i dau lovitura de grație. ”Kill me, motherfucker!” Am bălăngănit de 2 ori sabia deasupra capului. Toate inutilitatea universului vizibil s-a răstignit de inima mea. Am simțit panica. O panică albă. Ciudat. Panica e albă, nu? Inutilitatea s-a ridicat de pe cruce în momentul în care căpățâna balaurului s-a rispit în gura de canalizare. Au rămas niște stigmate pe inima mea. S-a ridicat de pe cruce și s-a așezat pe o bancă din parc. Inutilitatea. Eram murdar de sânge de dragon. O gheară îmi rămăsese înfiptă în ochiul drept. Nu puteam închide ochiul deloc. Mă stresa. Gheara mă stresa, ochiul mă durea puțin. Excalibur era grea. Am aruncat-o pe caldarâm alături de cadavrul dragonului. Am fluierat după un stol de ciori și o haită de șobolani. ”Luați, desfătați-vă! Beți și mâncați!” Am ridicat mâinile spre cer, m-am prăbușit cu genunchii pe caldarâmul înroșit. ”Dumnezeule meu personal, să vină ploaia peste toată șoseaua asta plină de rahaturi și cadavre!” Ploaia n-a venit. A apărut un cetățean onorabil cu o uniformă de polițist. Mi-a cerut documentele. Lipsea autorizația de ucis dragoni. I-am făcut cu ochiul. ”Am permis de ucis monștri, l-am uitat acasă, pe cuvânt!” Și pe urmă a început să plouă. Cetățeanul cu uniformă și-a exilat pixul în buzunarul de la piept. Am luat amenda, am împăturit-o în 4 și m-am deplasat spre banca din parc unde inutilitatea adormise cu mâna sub cap, ca un boschetar alcoolic. Am trecut pe lângă Alimentara 66. Îngerii stăteau cuminți la coadă. Pe câțiva îi cunoșteam din vedere. Pe vreo 3 îi folosisem drept figuranți în niște texte mai vechi. M-au salutat politicoși. I-am salutat și eu, ducând 2 degete la bască.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate