agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3938 .



Mai mult ca perfect: simplu
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Babbba ]

2008-06-03  |     | 



Era un timp când totul părea… posibil.
Chiar și acum, după ce inocența se rostogolise prin labirintul vieții, (făcând anticameră la naivitate, deziluzii, obscurantism și decepții mai mult sau mai puțin îndreptățite), încă susținea o potențială verificare a contracandidatei la realitatea dură, forțând iluzia prin metoda reducerii la absurd să capete sens. Era ca un fel de memorie volatilă, ce refuza practic să se șteargă, convenientă de altfel: balansa negativismul acumulat. Un fel de plus optimism, impus de o structură ce nu se lăsa doborâtă de conjunctură și tabu-ul redirecționat al reflexiei unei oglinzi proprii ignorate cu bună știință, devenită astfel un scut destul de eficient. Nu-și dorea decât să fie lăsat în pace. Acolo, în lumea lui, era fericit.
Stavila pe care o pusese frustrărilor interferând cu dualitatea „de-afară” funcționa cât de cât, hrănindu-se astfel cu o subiectivitate numai de el știută. Caruselul imaginii proprii, frumos împăturit și așezat cu grijă într-un colț al obstrucției de acces la interior, devenise un culoar intim, bucurându-se de embargo-ul impus printr-un soi de egoism nedăunător, dată fiind autoizolarea. O condamnare din exterior, ridicol de gratuită, oricum nu l-ar fi afectat. Nesimțirea în sine, se datora în mare măsură propriilor minciuni, în care începuse să creadă, iar inadaptarea la șabloane nu-l deranja deloc. În fond, de ce s-ar fi sinchisit să-și influențeze opțiunea de nealiniere? Ce-ar fi avut de câștigat inoculându-și în sistem un podium cu mai multe locuri, în care „unu” să nu-i fie rezervat? Respect? Respectul cui?... altor „cuci”? Insignifiant.
Și totuși?...
Undeva, ceva îl nemulțumea. Spațiul proiectat inițial devenise neîncăpător pentru auto-colectare.
Ergonomicul avea o breșă. Se numea: nevoia de comunicare. Netransmiterea nu-l mai mulțumea.
Așa s-a născut artistul: un fibrom extra-urmărit de nevoia de frumos, din prea mult complicatul urât.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!