Vremea poveștilor a trecut.Făt-Frumos a murit încercând să ucidă monștri și roboți, dezamăgită Ileana Cosânzeana s-a prostituat ,iar căpcăunul a ajuns celebru și are un fan-club numeros.Vrăjeala cu "și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți" nu încape în istoria zilelor acestea când totul se negociază.Nu pot să nu-mi imaginez arhicunoscutele povești ca Albă ca Zăpada ,Scufița Roșie ori Harap Alb fără să încerc să le actualizez și să mă doară totala lipsă de inocență și naivitate a copiilor noștri.De ce au murit poveștile?Noi le-am ucis cu cronica oboseală a nimicului pe care-l trăim ,cu obsesiva nevoie de a ne demonstra că suntem cei mai cei dintre cei mai cei. Noi am ucis copilăria și le-am furat copiilor bucuria de a descoperi lumea imaginației creative bombardandu-i cu tot felul de jocuri și desene animate electronice,multe dintre ele total lipsite de logică,dar pline de violentă și promiscuitate.Ce gîndesc tinerii noștri care au crescut la umbra calculatorului și a televizorului despre Făt-Frumos?Probabil că spiritul său de sacrificiu pentru dragoste, onoare și adevăr e vazut ca o dovadă de prostie.De ce să mori pentru o femeie când sunt atâtea care să te facă fericit ,de ce să te lupți pentru a dobândi ceva dacă ești băiat deștept și te "descurci " altfel,chiar dacă îi calci pe alții în picioare pentru asta . Sunt cinică sau doar realistă?