Stai departe de mine... azi nu suport nicio apropiere... Îmi vine așa, parcă de undeva din interior, un straniu soi de înstrăinare... Eu însămi mă simt în plus în pielea mea... Și dacă, mi-e greu mie cu mine și, mi-aș rupe tălpile fugind de mine, imaginează-ți cum aș putea suporta acel umăr lângă umăr sau plânsul pe mânecă fie e acesta al tău, cel care mă făceai solidară cu toată durerea lumii...
Mă lasă azi - rătăcirilor mele... mâine, dincolo de strania-mi înstrăinare, după un somn bun, poate o luăm de la capăt... poate încep să aud și durerile altuia... azi, nu...