Cu biciul
înfrânării
mi-am îmblânzit
instinctele primare
și ochii tăi de jar
în aprigă întrebare
mi-au ars pe rug
simțita nepăsare...

Iar nu înțelegi
cum de-a putut pădurea
cu umbra mea
să ducă
frunzarele aiurea...

Și depărtări
și lacrimi fără apă
la țărm de vis
și linște pribeagă...