agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-28 | |
Cum este sa traiesti cu o anumita nostalgie? E vorba, spune Cioran, de nostalgia de a coincide cu ceva, fara sa stii cu ce coincizi. De ce e asa usor sa treci de la necredinta la credinta si invers? Daca posezi o luciditate permanenta, nu ai cum sa subscrii la o anumita convingere religioasa, nu ai cum sa crezi in nimic, pentru ca luciditatea nu-ti permite sa renegi ceva, ea fiind ceva vid, ceva fara conti- nut, nefiind capabili, ca persoane lucide, sa punem ceva la indoiala.
O persoana care nu coincide cu nimic, nu va coincide nici cu sine, afirma Cioran. Ca si cum ai avea nevoie de un identificator, pentru ca atunci cand coincizi cu ceva te cunosti pe tine, esti Sinele. Sovaiala, ezitarea, echivocul sunt marci ale lipsei de coincidenta cu ceva, in speta cu sinele propriu. Echivocul a existat la inceput in noi, dar l-am pasat si celorlalti, astfel incat raporturile sociale se afla sub egida neclaritatii. Daca acceptam ca rugaciunea este posibila, deja am depasit o dificultate care ar fi con dus la conceperea iadului, ca rezultat al incapacitatii de a concepe rugaciunea. Suntem rivalii demiurgului prin faptul ca am reusit sa instauram echivocul universal. Fericirea a venit in momentele in care acceptam neantul, deoarece ne doream disparitia. Daca exista, sentimentul religios se naste nu din pura observare a insignifiantei o- mului, ci din contopirea cu aceasta. Balacirea in insignifi- anta presupune atribuirea unor calitati nejustificate decat in baza acestui sentiment divinitatilor numite zei. Din feri cire multi nu mai cred in zei, ceea ce afirma reversul me- daliei, in sensul ca a devenit insignifianta insignifianta. De ce nu ne putem desparti de demiurgul cel rau? Pentru ca intotdeauna vor exista acuzatii, ca atare va fi nevoie de un tap ispasitor, de o entitate care sa preia toata respon-sabilitatea relelor din lume. Pe de alta parte, viata in ge- neral ne duce cu gandul ca trebuie sa existe un generator al acestei minuni. Fascinatia, stupoarea pe care ne-o declanseaza evenimentele cotidiene confirma existenta unui demiurg, negarea acesteia ar conduce la afirmarea existentei unui alt Creator.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate