agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2292 .



azi am ridicat zidul
personale [ ]
end of story

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Griet ]

2008-09-07  |     | 



duminică, 17 august

vizualul

ochii tăi rotunzi, care mi-ar părea anormal de mari în lumina asta slabă a stației de metrou, m-ar sfredeli, privirea ta mi-ar intra în toți porii și m-ar ameți ca atunci când ne-am învârtit pe un acoperiș. eram doar noi doi, ne țineam strâns de mâini și ne învârteam repede, tot mai repede, cu ochii strânși și râzând zgomotos, ca doi copii.

tactilul

degetele tale mi-ar atinge în-tâmplător în-șelător în-joacă genunchiul drept sau umărul sau un oarecare centimetru pătrat de piele, îndeajuns încât eu să tresar și mii de gânduri să-mi alerge uluite prin minte și atunci m-aș întoarce spre tine și ți-aș vedea zâmbetul acela șăgalnic. expresia aceea a celui mic când a făcut o boacănă. degetele și-ar relua cuminți locul, apoi am continua să vorbim banalități.

olfactivul

aș zâmbi fără să-ți spun de ce atunci când, aplecându-te peste mine să vezi ora pe panoul de la metrou, aș simți acel miros al tău, de păr de copil, de liniște, de căldură. un miros de armonie. aș zâmbi ca atunci în somn când, dormind lângă tine, am visat că mirosul tău, esență a ființei tale, mă îmbracă din cap până în picioare. dimineața mi-ai spus că ai stat la pândă și nu mai văzuseși până atunci pe cineva zâmbind în timp ce doarme.

cuvântul

câteva cuvinte pe care le-ai rosti senin direct peste zbuciumul inimii mele mi-ar lumina obrajii și aș zâmbi stingher pentru ca apoi printr-un calambur plin de măiestrie sau o completare neașteptată să schimbi sensurile. și inima să-mi ofteze și să se ghemuiască mai tare în ea, palpitând de durere.

Dar eu nu merg spre casă pe același drum cu tine. Azi am ridicat zidul.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!