Tocmai m-am reîntors din călătorie. Destinația: Chișinău. Surpriza anului pentru mine: am câștigat festivalul de creație literară „Iulia Hașdeu” – secțiunea poezie. Locul I între atâția participanți e o onoare pe care n-o speram dacă mă uit în jurul meu la poezia care se scrie azi. În plus și proza mea a fost apreciată. Trebuia să merg să cunosc oamenii care mi-au făcut această bucurie. Ușor de zis, greu de făcut, ați putea spune. V-ați înșela. Am părinți minunați. S-au interesat, au adunat toate datele necesare și într-o joi am pornit în aventura moldavă dincolo de Prut. Am fost întâmpinați de doamna Iulia Iordăchescu, directoarea revistei „Clipa siderală” și organizatoarea din acest an a festivalului ajuns la ediția a X-a si de una din membrele cenaclului.
Nu am fost singurul care sosea de aici. Grupuri de tineri veneau de la Piatra Neamț, Sibiu, Botoșani, Cernăuți și din diverse regiuni ale Basarabiei și Bucovinei. Festivitatea de premiere începea în jurul orei 14 așa că am dat o primă raită pe străzile orașului. Vremea? Superbă. Toamna și-a pus în gând să ne farmece cu bogăția culorilor, seninul zilelor și căldura unor zile pe care ușor le-ai confunda cu cela din vara ce-a trecut deja. Atmosfera? Pozitivă, voioșie, zâmbete, căldură, un fel de siguranță al celui ce se știe acasă, pe locul ce i se cuvine de la Dumnezeu, o bună cuvință, un molcom și o politețe de suflet nobil. Mai sunt și din ceilalți? Da, puțini și între moldoveni și între ruși. Unii își strigă durerea, ceilalți refuză realitatea că sunt străini pe acest pământ și îți răspund tot cu țâfna ocupantului. Majoritatea se bucură când aud că ai venit din România, pun întrebări, se laudă cu excursiile făcute aici, înșiră orașele vizitate. Mulți au și monedă românească și sunt dornici să te convingă. Scot repede foi de 10, 100, sau un leu înșirându-le în fața ochilor tăi mirați. Ba sunt comercianți de la care poți cumpăra și în monedă românească. Din păcate intrarea în Uniunea Europeană a redus mult aceste mici bucurii pentru ei. Se cer vize care se obțin destul de greu de la autorități. Totuși se simt români, știu că sunt români și, în felul lor luptă pentru fiecare pas făcut înspre noi. Iar acest festival este copacul care se hrănește și reunește oamenii de pe ambele maluri.
Prima întrebare imediat după ce am sosit acasă: ai văzut Prutul? Cum e? Nu, nu l-am văzut. Am călătorit noaptea dar aș putea răspunde: Prutul doar o linie imaginară, o rămășiță a trecutului ce nu oprește oamenii de pe maluRile lui să se întâlnească, să trăiască împreună, să simtă la fel, să împărtășească aceeași simțire
Am revenit de la Chișinău azi. Dincolo de oboseală, aventura a fost plăcută, a fost o împlinire căci suntem încântați de oameni, oraș, premii, mai ales de atmosfera de acolo. Prea puțin pot să aduc în fața voastră. Dacă vreți să înțelegeți, trebuie să treceți Prutul.