liniștea se scurge din pereți
în cercuri de lacrimi
care nu curg
pun mîna la gură ca să nu țip
sau doamne-ferește
să le dau dracului
ca pe toate profețiile apocaliptice
încuiate
într-un scrînciob de plastic
ca un șoarece drogat
tras pe o roată a timpului
cineva și-a răstîgnit cuvintele și
au apărut cei cu ea în mînă
s-au închinat mai întîi lui Eros
care a prins ideea din mers chiar dacă
apoi i-a tăiat picioarele
mai tîrziu s-au închinat lui Tanathos
și au stat toată noaptea sub becul de la mansardă
unde au scris despre ea
ca despre un bonus-record
la săritura în origini si
râsul înfundat al scărilor de lemn
explică pe îndelete
gradul de rudenie dintre poezie și
casele de nebuni
acolo
gîndurile deschise ale semenilor mei
se frîng pe o scîndură
sprijinită la mijloc