O importantă poveste
Dintr-un trecut zbuciumat
Ascunde-n amintirile triste
O întâmplare de neuitat

Un biet sărac mergând în singurătate
De toți cei dragi disprețuit și părăsit
Cu sufletul flămând și buzele-nsetate
Sa bea apă, lângă o fântână s-a oprit.

Găsi un bolovan de piatră
Obosit, ușor, capul de el a rezemat
Ii veni în gând un dor de lumea toată
Dar își aminti, că-i chiar de lume alungat.

Nu mai avu la ce se mai gândi
Atâta gând avu mai drag.
Resemnat, pleoapele ușor le alipi
Și somnului, el, se lăsă furat.

In visul lui, o zână îi șopti
"Trezește-te, dă bolovanul la o parte
Sub el, o pungă vei găsi
Cu aur și cu nestemate".

Așa a fost, căci bolovanul
Era precum visase...
Sfârșise bietul, de acum, cu amarul
Și-napoi la lume, iar se întoarse.

Cuprins de un zâmbet, rupt din durere
Reuși bietul om, de îndată
A ucide tritețea și cuvintele grele
In palmă păstrând, doar minunea aflată.

Trecător pribeag, acum mai chibzuit
Cu amară împăcare, gândea
"De n-ai bani, nu ești iubit
Ești alungat din lumea ta".