Micropoeme (7)

Cerul înghețat
în zi de noiembrie –
un ocean de plumb.

Picură mereu –
bătăi de orologiu
născute din cer.

Tăcuți dar solemni,
șirul copacilor goi
așteaptă iarna.

De frigul zilei,
adorm și culorile,
în câmp cenușiu.

Luată de vânt,
o floare de tei zboară,
învârtindu-se.

Lacrimi de toamnă,
când vin primii fulgi de nea –
lapovițele.

Prima zăpadă –
un giulgiu trimis din cer
frunzelor moarte.

Prin ceața nopții,
luna încoronată
naște himere.


Noapte de iarnă

Clipind complice,
stelele trimit în dar
frigul din cosmos.