Călătoresc adesea fară bilet în locuri și timpuri mirifice departe de umbrele trecutului, departe de angoasele prezentului, departe de neștiutele labirinturi ale viitorului. Alerg nebună și mă bucur de aceasta reușită evadare, iar timpul parcă stă în loc ca să-mi presare în trup și suflet fiori de morfină de parcă vrea să-mi desăvârsească extazul. Râsetele-mi în cascadă și tresăltarile-mi de piept, TE atrag în această alegorie pentru a umple ermetic spațiul și timpul ce par infinite.
Cerul se scutură în falduri de mătase și vrea să ne întindă peste Pământul, doar al nostru, asternutul său pictat in nuanțe diafane.
Vântul complice ne-aduce toate miresmele lumii și în dansul lui languros ne învăluie încet trupurile ce vor să nu se mai separe niciodată.
Noaptea și ziua se impletesc șăgalnic și fac pact cu timpul pentru a da naștere unei noi dimensiuni: noapte și deopotrivă zi, ce vor să se iubească la fel de mult și cu noi odată.
Soarele și luna veghează nemișcate la căpătâiul nostru fredonând neîncetat refrenele iubirilor eterne.
Universul placentar își poartă câmpul sau aminiotic pentru a ne hrăni și proteja toată iubirea noastră.
Nimic, nimic,nimic,.. nu pare să-ntineze acest miracol..
Doar somnul, trădătorul, se scutură necruțător alungându-și hain visele in sălbăticia adevărului absolut..
Și, răbdatoare aștept, aștept,aștept, ca somnul să mă învăluie iar..

Pentru EL,
Cu toata dragoastea,
Al său suflet pereche,EA